Cum a pătimit Sfânta Muceniţă Eufrasia, Fecioara

Pe vremea împărăţiei lui Maximian trăia în cetatea Nicomidiei această fecioară, Eufrasia, care, de neam vestit fiind, era frumoasă la chip, cu bune obiceiuri şi credincioasă roabă a lui Iisus Christos.
Prânzând-o într-o zi nişte închinători la idoli, o siliră întru a o face să jertfească şi ea acelor idoli. Dar Eufrasia n-a vrut să se supună, zicând că ea nu cunoaşte pe nimeni altul în afară de Domnul Iisus.
Atunci ei, înfuriindu-se, o bătură cumplit, — dar Eufrasia a răbdat totul în tăcere, cu bărbăţie.
Văzând astfel, asupritorii ei o dădură unui om varvar, ca s-o necânstească.
Acesta-a luat-o cu sila în casa lui, dar ea se ruga neîncetat Domnului Iisus, Mirele ei, ca să-i păzească fecioria.
Când ticălosul acela s-a închis cu ea în casă, sfânta Eufrasia l-a rugat, spunându-i:
-Lasă-mă să-ţi aduc ceva, spre binele tău. Şi el a întrebat-o:
-Ce să-mi aduci?
-Îţi voi aduce de îndată o buruiană pe care, dacă o vei purta asupra ta, nu te va atinge nici o armă a duşmanilor tăi.
Ticălosul i-a spus atunci:
-Îmi vei aduce pe urmă acea buruiană.
Dar înţeleaptă fecioară, primind lumină de sus în duhul ei, i-a răspuns:
-Numai de ţi-o va aduce o fecioară, va putea să aibă tărie.

Nelegiuitul a lăsat-o să se ducă; iar sfînta ducîndu-se in grădină a găsit acolo nişte buruieni şi i le-a adus. El a întrebat-o:
-Cum voi şti că sînt adevărate cele spuse de tine? Atunci, Eufrasia şi-a pus acele buruiene după ceafă şi i-a zis:
-Ia o sabie ascuţită şi repede-o, cu amindouă mîi-nile peste ceafa mea cît vei putea de tare, — şi vei vedea că din pricina acestor buruiene nu voi avea nimic.
Crezînd cuvintele ei, omul a luat sabia şi repezind-o asupra cefei cu toată puterea, a retezat cinstitul cap al sfintei.
Şi aşa, acea curată fecioară, Eufrasia, ajutată de duhul lui Dumnezeu, a trecut din viaţă la ceruri, fără a fi batjocorită de acel varvar.
Mai degrabă a primit moartea decât să-şi piardă fecioria.

Viețile Sfinților, Ed. Artemis, vol. I