Predica lui Ioan Botezătorul

Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă şi catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În greceşte, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.
Creştinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la naşterea Pruncului Iisus şi astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri. Ortodocşii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).

 Tradiţia

Biblia îl menţionează pe Ioan Botezătorul, considerat de creştini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăinţă. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfăţişânduni-l pe Botezător cu părul şi barba lungi. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele şi mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-şi spovedească păcatele şi să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiţia creştină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare şi mai puternic decât el.
Evanghelia relatează că şi Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieşind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis şi duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel şi venind peste el. Şi glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”.
În tradiţia românească

În localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele şi casele. Înainte de regimul comunist, această datină exista şi la Bucureşti, Patriarhul coborând Calea Victoriei de la Palatul regal până la Dâmboviţa, unde pocăiţii, îmbrăcaţi în halaturi albe, se aruncau în apa îngheţată pentru a o ridica.
Această tradiţie face parte din multe altele în legatură cu Boboteaza, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare preluate în creştinism din tradiţiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului. Boboteaza este astfel şi o sărbătoare dedicată purificării naturii, şi mai ales a apelor, de forţele răului. Acum se colindă, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobişnuite. Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului. Tradiţia ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu.

Mari sărbători creştine Praznice împărăteşti, Ioan Bria, Editura Oastea Domnului