Viaţa Sfântului Paulin, Episcopul Nolului – 24 ianuarie

Paulin era de loc din Achitania. În viata mirenească, el a fost senator al Romei, drept credincios şi temător de Dumnezeu — însurat fiind cu Tarasia, asemenea lui în credinţă şi în fapte bune. Neavând copii, au ajutat cu multe milostenii pe copiii săraci. Pe urmă au vrut să fie şi ei săraci pentru Dumnezeu. Şi-au vândut aşadar toate avuţiile şi le-au împărţit la cei ce nu aveau, ei punându-şi nădejdea în Dumnezeu că le va da cele de trebuinţă.
Pe urmă s-au depărtat de toată slava şi deşertăciunea lumii acesteia şi ieşind din Roma s-au tras la Nola, vieţuind lângă mormântul sfântului mucenic Felix, slujind lui Dumnezeu şi ţinându-se departe de lume.
Fapta lui, aşa tăinuită, a fost totuşi aflată şi preţuită. Fără voie, a trebuit să primească vrednicia episcopiei.
Multă dragoste şi bogată milostenie a dat el tuturor celor ce însetau după credinţă, învăţându-i pe toţi calea adevărului.
Venind asupra ţinutului Nolului năvala vandalilor, multe prădări şi nelegiuiri s-au făcut. Mulţime de popor a fost luată de barbari şi dusă pe mare, în Africa.
Fericitul Paulin, episcopul, toate ce-a avut în episcopie le-a împărţit pentru răscumpărarea robiţilor şi spre hrana săracilor, iar el nu mai avea nimic. Ostaşii barbari chinuiau pe creştini, ca să le arate comorile ascunse. Iar sfântul Paulin, pătimind cu ei, se ruga: „Doamne, fă ca să fiu muncit pentru aur şi argint, că Tu ştii că mi-am încredinţat averea în mâinile şi în sufletul celor săraci”.
Într-o zi, a venit la el o văduvă săracă, şi, plângând, i-a zis:
— Fiul meu este robit de vandali şi se află în Africa, la ginerele lui Riga, împăratul lor. Rogu-te dă-mi ceva ca să-mi pot răscumpăra feciorul, singura mea nădejde şi toiagul bătrineţilor.
Neputându-i da nimic, de vreme ce era cu totul sărac, Paulin i-a spus:
-N-am nimic să-ţi dau femeie, fără numai pe mine singur. Ia-mă aşadar rob ţie şi vinde-mă ca să-ţi poţi răscumpăra fiul — sau, dacă vrei, du-mă pe mine în robie în locul lui.
Şi ea credea că episcopul îşi bate joc grăind astfel — dar el a încredinţat-o că-i grăieşte adevărul.
Deci, au mers amândoi în Africa şi au poposit la uşa vandalului unde se afla rob feciorul vădanei. Văzând-o ginerele împăratului şi afllnd pentru ce-a venit, a gonit-o cu vorbe aspre. Dar ea i-a spus:
— Iată pe omul acesta, îl dau rob în locul fiului meu. Ginerele împăratului privind la Paulin l-a mtrebat:
— Ce ştii să faci?
Paulin i-a răspuns:
— Mă pricep la grădinărie. Şi acela s-a bucurat fiindu-i de nevoie un om ca el — şi a dat vădanei pe feciorul ei, luând în robie pe Paulin.
Rămânând acolo, sfântul Paulin a luat în îngrijire grădina, ostenindu-se să lucreze cum se cuvine. Stăpânul lui venea deseori la dânsul fiindu-i drag de el, întrucât îl vedea înţelept şi cunoscător.
Adeseori stătea de vorbă cu el, că multă dulceaţă avea în glas şi multă doxie la judecată.
Într-o zi, Paulin i-a spus în taină:
— Se cade ţie să te pregăteşti pentru luarea împărăţiei vandalului. Îngrijeşte-te aşadar… Socrul tău va muri pe neaşteptate, iar de nu vei fi treaz, îţi va lua altul împărăţia…
Stăpânul lui Paulin a mers atunci şi a spus toate socrului său, care a pus să fie chemat în faţa lui omul acela care zisese acea prorocie.
Când l-a văzut, împăratul s-a cutremurat şi pe urmă a luat cu sine pe ginerele său şi în taină i-a spus:
— Adevărate sunt cele ce ai auzit de la acest om, pentru că în noaptea care a trecut am avut un vis: şedeau pe jilţuri câţiva judecători şi făceau judecată asupra mea. Şi-n mijlocul lor stătea omul acesta pe care l-am văzut acum. Şi el mi-a luat din mână toiagul şi puterea. Mergi şi cercetează cine este cel ce se tăinuieşte în grădinarul tău că nu poate fi din cei proşti.
Atunci ginerele împăratului l-a întrebat pe Paulin:
— Au cine eşti tu? Iar el i-a răspuns:
— Sunt robul tău, pe care l-ai luat în locul fiului vădanei.
— Nu te întreb ce eşti acum, ci ce-ai fost în ţara ta. Neputând minţi, i-a răspuns:
— Sunt episcop!…
Auzind aceasta, stăpânul i-a zis cu umilinţă:
— Cere de la mine ce voieşti, că vreau să pleci de aici încărcat de daruri multe.
Atunci prea plăcutul lui Dumnezeu Paulin i-a răspuns:
— Doresc de la tine o facere de bine: pe toţi robiţii din ţara mea să-i slobozeşti o dată cu mine.
A pus atunci ginerele împăratului slugi multe să caute pe unde se află acei robi şi aflându-i, i-a adunat şi i-a încredinţat sfântului Paulin.
Şi sfântul păstor a plecat cu toate oile păstoriei sale cele cuvântătoare, şi cu alte daruri şi hrană destulă.
Apoi au mers cu corăbiile în ţara lor, cu mare bucurie şi cu mulţumiri date Domnului pentru toate bunătăţile ce le dăduse.
După puţină vreme, împăratul Riga a murit, aşa după cum prorocise sfântul Paulin, iar în locul lui s-a aşezat ginerele său, cel ce fusese stăpânul lui Paulin.
Şi astfel sfântul Paulin, vănzându-se pe sine singur în robie, a scos şi pe alţii din robie, urmând lui Iisus Christos, Cel ce-a luat chip de rob şi a izbăvit neamul omenesc din robia diavolului.
După ieşirea din robia vandalilor, mulţi ani a păstorit sfântul Paulin punându-şi sufletul pentru oile încredinţate lui. Asemenea, multe milostenii a făcut celor săraci şi, fără să se cruţe pe sine, a trecut către Păstorul cel Bun, Christos Domnul, de la care însutit primeşte acum moştenind viaţa cea veşnică.

Viețile Sfinților, Ed. Artemis, vol. I