Tâlcuirea Evangheliei

„Milă îmi este de popor”. (Marcu 8,2)
„A nu da săracilor din averea ta este a prăda. Poate că vă miraţi de acest cuvânt, dar nu vă îndoiţi, căci tot ce avem noi şi în orice chip am primit, nu este proprietatea noastră, ci a Domnului Dumnezeu. Dacă noi ajutăm cu ea pe cei nevoiaşi, vom dobândi prin aceasta mare binecuvântare; şi de aceea ţi-a dat ţie Dumnezeu o avere mai mare, nu ca să o cheltuieşti la necurăţie, la beţie, la înbuibare, la haine scumpe şi la alte moleşiri, ci ca să împarţi la cei lipsiţi. Un bogat este numai un admirator al comorii hotărâte pentru săraci, pe care el trebuie să o împartă tovarăşilor săi lipsiţi. Dacă el întrebuinţeaza pentru sine mai mult decât este de trebuinţă, el va trebui să dea în cealaltă lume cea mai aspră socoteală. Căci bogăţiile lui nu sunt ale sale, ci ale tovarăşilor săi.
Deci, după ce am văzut că cel ce nu dă săracilor săvârşeşte un jaf asupra lor şi le opreşte ceea ce Dumnezeu a hotărât pentru dânşii, să socotim ca nimeni să nu fie neîmpărtăşit din binefacerile noastre.
Pentru ce, oare, socotiţi voi că Lazăr, precum spune Sfânta Scriptură, a fost aşezat tocmai în sânul lui Avraam şi nu în al altui drept? Pentru că Avraam era aşa de ospitalier, încât el însuşi invita pe străini şi-i aducea în casa sa. Bogatul cel înbuibat, în toate zilele trecea pe lângă Lazăr cel sărac şi nu se îngrijea de dânsul. Nu aşa făcea patriarhul, ci dimpotrivă. El şedea înaintea uşii şi primea deopotrivă pe toţi trecătorii şi nu-i întreba cine şi de unde sunt, precum noi adeseori obişnuim să facem.
Adică, cel ce voieşte să facă o faptă a iubirii de oameni nu trebuie să ceară socoteală celui nevoiaş despre întreaga sa viaţă, ci numai să ajute sărăcia lui şi să împace trebuinţa lui. Săracul are un singur mijlocitor, şi aceasta este sărăcia şi trebuinţa lui de ajutor; de aceea, tu nu trebuie să-l întrebi despre nimic. Şi chiar de ar fi el păcătosul cel mai mare, dar suferă lipsa de hrana cea neapărată, noi totuşi trebuie să potolim foamea lui.
Cuvântul milostivire arată în sine că noi trebuie să fim binevoitori şi către cei care nu merită”(Sfântul Ioan Gură de Aur).

Preot Cristinel Vasile Anăstăsoaiei