De „Înviere”

De sărbătoarea mare
A creștinilor din lume,
De Învierea lui Hristos
Ce a venit anume.
De ziua cea mai mare,
Când lumea e salvată
De fiul pământesc,
Născut fără de tată.
Eu aș dori nespus
Ca lumea pământească, toată
Cu-nțelepciune să gândească,
Și la credință să se-ntoarcă.
El s-a zămislit din cuvânt,
S-a născut și a trăit
Printre noi, pe pământ
Iar viața pentru noi și-a frânt.
Ne-a arătat calea
Pe care trebuie-a păși
Ne-a învățat de toate
Și a nu păcătui.

Ne-a arătat iubirea
Dintre noi ca frați
Și ne-a spus: nicicând
Între noi a fi certați.
Ne-a îndrumat gândirea
Iubirii către El
Și ne-a spus la toți
S-avem un singur crez.
Să ne salvăm ce-i sfânt,
Al nostru suflet curat,
Să nu urâm pe nimeni
Și să fugim de păcat.
Și-i pusă Învierea
În zi de primăvară
Și-i pusă anume-așa
Ca ura să dispară.
Când totul înverzește
Și plantele-nfloresc
Când viața reîncepe
Și toate se iubesc.
Nu poți să fii dușman
Cu nimeni pe pământ,
Fiți veseli și curați
Și cu Hristos în gând.
Să fim lucizi la minte
În ziua de-nviere
Să ne gândim la suflet
Având o mângâiere.
Avându-l pe Hristos
Și Învierea Lui
Avându-l blând și cald
În preajma orișicui.
El a murit pe cruce
De oameni răstignit
Și înviind a treia zi,
Printre noi iar a venit.
Și-a arătat prezența
La toți de lângă El,
I-a uns cu Duhul Sfânt
Și s-a ridicat la cer.
De-acolo ne privește
Și-ar vrea să fim creștini
Și nu ca an de an,
Să facem răstigniri.

Neculai Ghebosu