Durerea dragostei

Am pierdut astăzi iubirea,
Și toate visele s-au dus,
Rămânând cu ochii goi,
Și cu suflet distrus.
Cine oare face asta?
Cine oare mă distruge?
Căci iubire mea mă doare,
Și nu pot să evadez.
Toate tainele naturii,
Sunt ascunse și nu pot,
Să pătrund printre tulpine,
Adevărul ca să-l scot.
Așadar omul e singur,
Căci iubirea-i doar un vis,
Și nu poate să ajungă,
Cu iubita-n paradis.
Astfel omul se retrage,
Și renunță la iubire,
Căci nu poate să străbată,
Acest chin, acea durere…
Dacă apari din întuneric
Vei fi a nopții zână,
Căci eu așa timid cum sunt,
Te voi lua de mână.
Și dacă vii în miez de zi,
Vei fi un Soare ce-mi vestește
Că-n altă zi se schimbă totul,
Și-ncet, încet se risipește.
Posibil este să nu vii,
Și-atunci eu sunt pierdut,
Printre fragmente de idei
Fiind de-a pururea tăcut.
Mă voi scălda atunci atunci în apele uitării
Și voi ședea ca mort pe malul vieții,
Sperând, plângând și așteptând
Să vină ziua înmormântării.
Și în pământ de-oi fi ajuns,
Voi fi asemeni ție,
Un om pierdut, neînsemnat,
Și fără seminție.

Adrian Ghebosu