Ce scurtă e clipa…

Uneori mă privesc din afară şi mă gândesc la toate lucrurile ce trebuia să le fac şi nu le-am făcut. Încerc să dibuiesc planul lui Dumnezeu pentru mine şi îmi dau seama cât sunt de neputincioasă în faţa Lui. Oare am îndeplinit ceea ce aveam de făcut pe pământ, oare viaţa mea e aşa cum El şi-a propus să o trăiesc sau L-am dezamăgit?
În viaţă trebuie să te laşi ghidat de binele din inimă, să te străduieşti să scapi de prejudecăţi şi să încerci să realizezi cât mai multe lucruri bune. Moartea nu e ceva rău, însă ataşamentul de acest corp fizic ne orbeşte, iar durerea uneori ne doboară. Moartea ar trebui să fie bucurie fiindcă noi ne trăim viaţa cu gândul la Dumnezeu, iar nefasta moarte ne duce acolo unde nu există nici durere, nici suspin. Moartea nu te ştie nici de tânăr, nici de bătrân, ea vine când misiunea ta s-a
încheiat şi atunci rămâne întrebarea: când este timpul să ne pregătim de moarte?
Un răspuns poate fi tot timpul. Ai 20 de ani şi nu-ţi stă gândul la moarte, poate nici la Dumnezeu. Însă priveşte la trecut şi împacă-te cu el. Nu lăsa timpul să treacă mânat de orgoliu, nu da vina pe alţii, nu te mânia pe alţii, ci mâniază-te pe tine, pe ceea ce ai fi putut face şi îndreaptă greşeala. Durerea nu e de la Dumnezeu, ci de la conştiinţa încărcată de greşeli, aşa că nu aştepta până la moartea celui apropiat pentru a cere iertare , ci fă-o chiar acum. Iertarea pe care o primeşti nu e
de la celălalt, ci e din inima ta.
Priveşte clipa aşa cum vine şi nu o judeca, ci doar bucură-te de ea. Iubeşte şi înţelege pe cel de lângă tine şi te vei înţelege, căci cel din faţa ta eşti chiar tu. Viaţa e atât de scurtă, e doar o clipă în ochii lui Dumnezeu, deci nu uita să ierţi şi să iubeşti.

Andra Avasilcăi