Sfântul Mucenic Cucşa şi Sfântul Pimen, pustnicul (27 august)

Nu se cuvine a grăi mult, unde lucrurile mărturisesc arătat, precum este şi de aceşti fericiţi. Fericitul sfinţit mucenic, ce se numeşte Cucşa, unul din părinţii Sfintei Mânăstiri Pecersca, era cunoscut tuturor că a botezat poporul păgînesc cel întunecat, pe mulţi i-a luminat prin credinţă şi făcea minuni mari; adică a gonit diavolii, a pogorât ploaie din cer, a secat iezerul şi multe alte minuni îi urmau lui. După multe chinuri de la cei necredincioşi, a fost tăiat împreună cu ucenicul său. În aceeaşi vreme, fericitul pustnic Pimen se nevoia cu dumnezeiasca plăcere, în aceeaşi Sfântă mânăstire Pecersca; care, pentru postirea şi chinuirea lui cea mare a luat atât dar de la Dumnezeu, încât strălucea nu numai cu tămăduirea bolnavilor, dar şi cu vederi mai înainte, departe stătătoare, nearătate şi tăinuite; pentru că, tămăduind mulţi bolnavi cu facere de minuni şi proorocind multe, şi-a ştiut cu doi ani mai înainte ducerea sa la Domnul.
Văzând mai înainte tăierea fericitului Cucşa, care se afla departe, a strigat cu glas tare în mijlocul bisericii Pecersca: „Fratele nostru Cucşa a fost ucis în această zi”. Zicând aceasta, a murit într-o zi cu Sfântul Cucşa şi ucenicul lui. Astfel aceşti trei fericiţi au luat bucuriile cele cu trei numere, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit. Acestea le-a gătit celor ce iubesc pe Dumnezeu cel în Treime închinat, Căruia I se cuvine slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vieţile Sfinţilor, august