Prietenia-cel mai de preț dar ce-l poți oferi unei persoane

V-ați întrebat cândva ce reprezintă un prieten și mai ales ce înseamnă prietenia?
Cuvântul prieten este de origine slavă și își are originea de la cuvântul priati, care înseamnă a primi, adică noi primim în sufletul nostru anumite persoane demonstrându-le acestora că ei sunt cu adevarat pentru noi, prieteni.
La vechii greci prietenia era foarte mult cinstită și apreciată.
Cicero a definit prietenia ca fiind „acordul definit asupra tuturor lucrurilor divine și umane, acord susținut în bunăvoință și iubire”.
Prietenia este acea formă deosebită de exprimare a sentimentelor noastre față de aproapele. Ea are ca element comun înclinarea spre bine, schimb de cunoștințe, experiență proprie precum și exprimarea încrederii, înțelegerii reciproce ca și acea simțire a bucuriei și a tristeții împreună.
De obicei, cu greu îți poți găsi un prieten adevărat și atunci când chiar l-am aflat cu adevărat înseamnă că „ne-am mai îmbogățit cu o
viață”. Acel prieten este acela căruia ne împărtășim unele din problemele noastre profesionale, sentimentale etc., adică într-un cuvânt încercăm să ne găsim alinarea sufletească a durerilor noastre prin el.
Oare care din noi nu și-a descărcat sufletul plin de tristețe unui prieten sau atunci când simțim nevoia să conversăm cu cineva, unde ne îndreptăm pașii pentru prima oară? Într-o prietenie, pentru a o considera cu adevărat prietenie, trebuie să recunoaștem prietenului
sau prietenei atât trăsăturile bune cât și cele mai puțin bune. Căci dacă vom trece cu vederea defectele și slăbiciunile lui atunci acea persoană nu mai reprezintă pentru noi un prieten.
Pentru a putea să-i demonstrăm că-i suntem cu adevărat prieteni trebuie să comunicăm cu acesta ca prin puterea noastră de gândire și de explicare a lucrurilor văzute să încercăm să-l atragem cât mai aproape de adevăr.
De multe ori ne găsim prieteni care urmăresc anumite scopuri și aceștia sunt catalogați ca „prieteni de ocazie” și cred că fiecare din noi a avut, are și va avea parte de o astfel de prietenie. Pentru a evita astfel de prietenii trebuie în primul rând să nu mergem pe principiul anumitor idei și în al doilea rând să încercăm să izvorâm o prietenie din suflet și pentru suflet. Aşa cum aceste „prietenii de ocazie, din interes” au luat fiinţă, tot așa de ușor se vor și destrăma deoarece acestea nu sunt bazate pe criteriile unei adevărate prietenii.
În Vechiul Testament prietenia este definită astfel: „prietenul adevărat este plin de iubire în orice vreme, iar în nenoricire este ca un
frate”.
În cuprinsul Noului Testament prietenia primește o nouă interpretare, după cum aflăm la Sfântul Evanghelist Marcu „să iubești
pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
Însăși învățătura creștină defineşte mântuirea ca fiind „un act sublim al prieteniei divine”, așa cum însuși Mântuitorul Iisus Hristos își
pecetluiește viața pentru „prieteni”, când spune că: „nu are nimeni dragoste mai mare decât aceea ca cineva să-și pună sufletul pentru
prietenii săi“.
Dacă prietenia reprezintă acea înțelegere reciprocă dintre oameni, de ce oare noi să irosim această ocazie a vieții pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o și anume de a dărui prietenia noastră unor anumite persoane, ca prin aceasta noi să-i facem fericiți și să simtă cu adevărat că au un prieten de nădejde. De aceea prietenia nostră trebuie să izvorască din adâncul sufletului.

Pr. Cristinel Vasile Anăstăsoaiei