„Dumnezeu nu rămâne dator, ne dă totdeauna mâna”

„Omul care se roagă, chiar dacă trăiește izolat în pustie, nu este singur, ci împreună cu Dumnezeu. Omul rugător, chiar dacă se află în singurătate, nu este însingurat. Însă cel care nu se mai roagă lui Dumnezeu, adică nu mai vorbește cu Dumnezeu, chiar dacă se află în mijlocul mulțimilor, devine un însingurat duhovnicește. În acest sens, un filosof existențialist din secolul al XX-lea numea civilizația contemporană individualistă ‘mulțimea însingurată‘. Într-adevăr, unii oameni nu mai comunică între ei, întrucât nu mai comunică intens cu Dumnezeu. Această însingurare în autosuficiență înseamnă de fapt o trăire a existenței ca vid de comuniune. Rugându-Se lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, ca Om, ne arată că puterea iubirii Sale milostive de-a aduna, lumina, vindeca și sătura mulțimile vine din legătura Sa intimă cu Dumnezeu, din smerita și sfânta rugăciune către Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este în Sine însuși comunicare și comuniune de viață și iubire eternă, este Sfânta Treime.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfânta Evanghelie din Duminica a IX-a după Rusalii conține o mulțime de învățături duhovnicești, folositoare mântuirii noastre și înțelegerii tainei Sfintei Biserici în care este prezent Hristos și pe care Hristos o conduce.

Duminică, 22 august 2021, la Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoți, gazdă fiind părintele paroh Petru Munteanu. Preoții rugători au venit de departe pentru a fi aproape de fiul satului, părintele George Soponaru și de familia acestuia, în ziua în care și-au creștinat pruncul, Luca.

Au participat la Sfânta Liturghie părintele profesor Petru Pantiș, care predă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, părintele Daniel Simionescu de la Parohia Buna Vestire, Ostia, Roma și părintele Nicolae Alin Cudur, de la Parohia Cărănzel din Oradea. Printre invitații de seamă s-a aflat și domnul profesor Sebastian Moldovan, profesor de morală la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Pericopa Evanghelică a acestei duminici, un fragment de o profunzime spirituală specială, dar și de actualitate, ne invită spre adâncă meditație, având în centrul său importanța rugăciunii, numită de dumnezeieștii părinți „maica tuturor faptelor bune”.

După citirea pericopei Evanghelice, părintele profesor Pantiș a ținut cuvântul de învățătură în care a explicat că așa cum nu putem trăi fără hrană și apă, așa nu putem trăi și nu ne putem mântui fără rugăciune.

Învățăm câteva lucruri din fragmentul evanghelic de astăzi și anume, că Domnul, Mântuitorul Hristos, Fiu a lui Dumnezeu întrupat, nu are că principala intenție să facă minuni, ci ca să arate cine este El, persoana Lui ce reprezintă de fapt, și greu le-a fost oamenilor să înțeleagă lucrul acesta și greu le-a fost oamenilor să înțeleagă că Domnul a venit să ne dea veșnicia, Împărăția cea veșnică și nu a venit pentru o bunăstare socială, în mod special, ci a venit ca să ne dăruiască iubirea Lui veșnică și dorința aceasta a Lui de a avea părtășie, ca omul să se bucure, de a se împărtăși de viața cu Dumnezeu pentru veșnicie.

Rugăciunea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Rugăciunea este viața noastră în Hristos și a întregii lumi văzute și nevăzute. Credința în Dumnezeu este izvorul rugăciunii, iar iubirea de Dumnezeu este sufletul ei.

Mântuitorul Hristos ne învață cum să trăim, ca după ziua noastră de muncă, să stăm înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și atunci să nu ne fie frică. Asta de fapt ne învață Evanghelia de astăzi prin Petru. Să nu ne fie frică. Orice valuri, orice tulburări ale lumii acesteia, dacă ținem țintă ochii la Hristos, deci dacă nu ne despărțim inima de Hristos să știți că Dumnezeu nu ne va lăsa, Dumnezeu nu ne va părăsi. Deci nu poate Dumnezeu, ca Tată, să părăsească un copil pe care îl iubește. Dar vedeți trebuie să știm să ne uităm la Hristos, să nu pierdem lucrul acesta din vedere, că orice am face în lumea aceasta, să nu pierdem ținta, să nu pierdem direcția, să știm spre ce să privim, spre ce să căutăm și să știți că Dumnezeu nu rămâne dator, ne dă totdeauna mâna.”, a menționat părintele Pantiș la finalul omiliei.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu a mulțumit părinților slujitori pentru că au răspuns invitației de a sluji împreună, amintindu-și cu drag de anii de studenție, menționând: „Mulțumim Bunului Dumnezeu care a rânduit ca împreună cu părintele George Soponaru și cu ceilalți frați preoți coliturghisitori să slujim Sfânta Liturghie. Părintele George a invitat prea cucernici părinți la bucuria lui duhovnicească pentru că iată, Dumnezeu l-a blagoslovit cu un copilaș pe nume Luca, care va primi astăzi Taina Sfântului Botez, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Noi îi urăm să îi vină in casă și ceilalți trei evangheliști, ca să fie completă familia, că numai așa, numai cu un Luca ce face? Deci, lipsește Matei, Marcu și Ioan și ne-am bucura ca la botezul lor să vină și părinții cu care am slujit acum.

Personal trăiesc o bucurie deosebită, pentru că am slujit cu părintele Petru Pantiș. Cu sfinția sa eu am făcut armata, am servit patria cum se zice, după care patru ani am învățat împreună pe băncile vestitei Facultăți de Teologie din Sibiu. Iată de atunci, din 1993, nu ne-am mai întâlnit și mă bucur că părintele a retrăit cu mine aceste frumoase amintiri, care ne leagă cu o dragoste frățească. Îmi aduc aminte că a fost pentru mine, în perioada aceea, un model, un student eminent și un camarad în armată cum mai rar întâlnești. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că împreună am săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.”

Fiecare copil este o rază din frumusețea lui Dumnezeu

Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici; este uşa prin care se întră în Sfânta Biserică. Și numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfântului Botez a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: ”Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grăit după învierea Sa din morţi. Dar Taina Sfântului Botez nu este numai uşa prin care se intră în Sfânta Biserică a lui Hristos, ci şi pentru câştigarea împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum ne încredinţează însuşi Mântuitorul, zicând: ”De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan III, 5).

Scopul cel dintâi al familiei este întrajutorarea reciprocă, trăirea în climatul unei iubiri naturale, morale și spirituale, dar, în strânsă legătură cu acest înalt scop al familiei este și acela de a fi dătătoare de viață, izvorul firesc și binecuvântat de Dumnezeu, de a fi continuatoare a vieții în lume. Privind în ochii curați și nevinovați ai unui copil vezi toată frumusețea cerului și a pământului, vezi puritatea și sfințenia, vezi bucuria de a trăi. Acolo unde răsare un copil în casă se înmulțește și pâinea de pe masă. Acolo unde se zbenguie copiii prin casă, nu mai poate vrăjmașul să locuiască, pentru că îngerii lui Dumnezeu veghează în mod vizibil în jurul lor.

Familia părintelui George Soponaru a fost binecuvântată de Dumnezeu prin nașterea celui de-al treilea copil, Luca, primind Taina Sfântului Botez duminică, 22 august 2021.

„Astăzi are loc încreștinarea celui de-al treilea copil al familiei noastre, pruncul Luca. Am dorit să fie alături de noi, în această zi de mare sărbătoare, părintele profesor Petru Pantiș, care este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, părintele Daniel Simionescu din Parohia Buna Vestire din Ostia, Roma și părintele Nicolae Alin Cudur, din parohia Cărănzel din Oradea, finul nostru. Un invitat special este și domnul Sebastian Moldovan, profesor de morală la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu dimpreună cu soția, căreia îi mulțumim. Ne aflăm în țară cu prilejul acestui botez, întrucât nașii nu au putut ajunge în Italia, și ne bucurăm nespus, atât de dragostea cu care părintele paroh Petru ne-a primit, cât și de dragostea tuturor enoriașilor din parohia Săvinești, o  parohie în care am crescut încă de mic și care m-a format duhovnicește și pentru care dau slavă și mulțumire lui Dumnezeu și Maicii Domnului.”

Echipa redacțională transmite pe această cale felicitări familiei părintelui George Soponaru și zile binecuvântate de Dumnezeu!

Brîndușa Dediu

go top