De ce am ales să vorbesc despre Euharistie? Pentru că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2014 ca fiind anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și Sfintei Împărtășanii) în Patriarhia Română. De asemenea, am considerat că trebuie să explic pe înțelesul multora ce este Sfânta Împărtășanie, deoarece m-am lovit de foarte multe ori cu această problemă, încercând să le dezvălui credincioșilor ce se află în Sfântul Potir.
Ca o scurtă definiție, Sfânta Euharistie este cea mai importantă și complexă Taină a Bisericii deoarece, prin Sfânta Împărtășanie, creștinul se împărtășește cu Însuși Trupul și Scump Sângele Mântuitorului Hristos, elemente prezente în mod real prin prefacerea materiei liturgice (pâinea și vinul) la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie. (Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică – manual pentru Seminariile Teologice).
Toate cele șapte Taine ale Bisericii îl au ca întemeietor în mod direct pe Mântuitorul Hristos, așadar și Sfânta Taină a Împărtășaniei este întemeiată de Domnul Hristos. Sfânta Euharistie a fost așezată de Mântuitorul în Joia Mare, când la Cina cea de Taină, Hristos Domnul a luat pâinea în mâinile Sale, a mulțumit și a binecuvântat, a frânt-o, a sfințit-o și a dat-o ucenicilor Săi Apostoli, spunând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu; Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi (Matei 26: 26; Marcu 14: 22; Luca 22: 19; I Corinteni 11: 23-24) apoi a mâncat pâinea împreună cu Sfinții Apostoli. Iar după aceea, a luat paharul și mulțumind Părintelui Ceresc, a binecuvântat paharul și amestecând a dat Sfinților Apostoli zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor; Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; Acest pahar este Legea cea nouă (Matei 26: 27-28; Marcu 14: 23-24; Luca 22: 17,20; I Corinteni 11: 25).
Dar de fapt, Sfânta Împărtășanie ce este? M-am izbit de multe ori cu fel și fel de lume care dorește explicația unui ”teolog”. Însă, cea mai mare Taina a Bisericii nu poate fi explicată în totalitate, nu poți să îl explici pe Hristos euharistic. Poți doar să te împărtășești cu El și să guști, căci bun este Domnul. Și cum să îl guști? Te îndrepți cu mintea înălțată la Dumnezeu spre Sfântul Altar și cu adâncă frică îl primești pe Hristos Mântuitorul în suflet spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Și de acum, comunici cu Hristos! A comunica cu El înseamnă a fi în comuniune cu Hristos, a te împărtăși cu Mântuitorul, a primi harul dumnezeiesc de la Izvorul dumnezeiesc, Hristos.
Biserica având acest caracter dinamic, adică mereu într-o schimbare, continuă adaptare cu societatea lumească și Euharistia s-a dezvoltat de la rugăciune și ”frângerea pâinii” la ceea ce avem astăzi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Așadar, credinciosul, când intră în Sfânta Biserică îl vede acolo pe părintele care stă înaintea proscomidiarului și slujește dar creștinul crede că ”popa taie anafura”. Un lucru extrem de greșit! Preotul pregătește și jertfește pe Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii, nicidecum nu taie anafora. Încă mai există această practică de a rămâne la Sfânta Liturghie până la Vohodul Mare, când preotul iese cu Cinstitele Daruri și rămâne în dreptul amvonului, binecuvântând pe credincioși. Multă lume spune: ”mai stau până ce popa îmi pune pe cap Potirul și plec, că am treabă”. Într-un astfel de moment, ne asemănăm unui musafir ce pleacă de la cină înainte de a servi felul principal. Oare, gazda nu se supără? Dumnezeu nu primește rugăciunea nostră dacă plecăm grăbiți de la masa cea cerească. Cu atât mai grav e faptul când nu gustăm din mâncarea pregătită de El, din Sfânta Euharistie! E ca și cum l-ai insulta pe Dumnezeu, nevrând să mănânci ceea ce El ți-a pregătit prin Pătimirile, Moartea și Învierea Fiului Său. Aceste practici inovatoare introduse în Biserică nu fac decât rău, alterând învățătura Bisericii noastre.
Ortodoxia constă în eleganță, cu atât mai mult, constă în eleganța credinciosului pe care o are față de Sfânta Biserică, de slujitorii Sfintelor Jertfelnice, de aproapele său. Și cu atât mai mult trebuie să o aibă atunci când te împărtășești cu Izvorul lui Hristos. Însă nu mă refer la eleganța vestimentară, ci la eleganța noastră spirituală, duhovnicească. Trebuie să ne îmbrăcăm cu haina cea de lumină pentru a intra în cămara lui Hristos!
Flavius-Ștefan Popa