Dacă înmugurirea crenguţelor de smochin anunţa venirea Mântuitorului, ca leac, smochinele protejează oasele, vindecă bronşita şi răceala, tusea persistentă şi nu în ultimul rând ajută la pierderea kilogramelor în plus.
În combaterea tusei se foloseşte cel mai frecvent siropul de smochine. Datorită conţinutului de vitamine A, B şi C, smochinele stimulează imunitatea, prevenind apariţia virozelor respiratorii în perioadele reci şi ajută la menţinerea unei vederi sănătoase. Cu sucul lăptos al smochinelor se pot combate negii sau bătăturile. Floarea-pasiunii sau passiflora a fost numită Floarea patimilor lui Hristos de către preoţii spanioli care, în secolul XVII, au ajuns în America de Sud. Extractele din passiflora înlătură agitaţia nervoasă şi durerile gastrointestinale provocate de nervozitate şi au un uşor efect sedativ. Lăcrămioarele sau Iarba Sfântului Gheorghe, reglează bătăile inimii. Ceaiul de lăcrămioare se prepară turnând o cană de apă clocotită peste o linguriţă de plantă uscată. Amestecul se fierbe apoi zece minute. Se ia câte o lingură de câteva ori pe zi.
Frunze şi seminţe vindecătoare
În medicina monahală, creţişoara era pusă sub protecţia directă a Maicii Domnului, datorită harului vindecător pe care îl avea în frunzele sale, mai ales în cazul suferinţelor femeieşti. Pentru tratarea unor afecţiuni acute, cum ar fi infecţiile gastro-intestinale sau hemoragiile, se pot lua până la 6 linguriţe pe zi de pulbere de plantă.
Seminţele de dovleac sunt extrem de eficiente în combaterea paraziţilor intestinali. Celebră pentru capacitatea de vindecare a bronşitelor şi bolilor de plămâni, dar şi a suferinţelor abdominale, coada-şoricelului este şi un excelent energizant. Iată o băutură care nu lipsea din mănăstirile medievale: o lingură de flori proaspete se opăresc cu 3 litri de apă clocotită. Se lasă să se infuzeze 3 ore. Se strecoară, apoi se adaugă 200 ml suc de cătină şi o cană de miere. Se trage în sticle care se închid ermetic. Se bea câte un păhărel pe stomacul gol. În mănăstirile ortodoxe din nordul Rusiei, negii erau trataţi cu cartofi cruzi, tăiaţi pe jumătate. O jumătate se arunca peste cap, cu cealaltă se freca negul, apoi era îngropată în pământ uscat, încât cartoful să nu încolţească. Imediat ce acesta se va usca în pământ, negul va dispărea.
Sursa: monitorulexpres.ro