
- carmen
- februarie 19, 2026
- 12:42 pm
Odată am văzut un copil care aștepta în stația de autobuz. Nu era singur acolo, însă oamenii se uitau rezervați la el din cauza hainelor lui puțin ponosite și a felului în care se comporta.
Și eu, ca ceilalți, am emis tot felul de presupuneri despre el, datorită înfățișării lui modeste și a ceea ce făcea. Mi-au trebuit câteva clipe să-mi dau seama că, de fapt, el aduna gunoaie de pe jos, fără ca nimeni să-l încurajeze sau să se uite la dânsul, gunoaie pe care le ducea apoi la tomberonul din apropierea stației de autobuz. Era limpede că făcea asta cât timp aștepta autobuzul, pentru că, pur și simplu, acestui copil i se părea că este pentru el cel mai bun mod în care să-și petreacă timpul până sosește autobuzul. A lăsat o stație de autobuz curată și un exemplu pentru cine a fost dispus să-l primească.
Nu știu dacă din cauza lui acum am devenit și eu atent la hârtiile aruncate și caut să le adun la coșul de gunoi.
Avem profesori pretutindeni.
O vorbă bună sau un zâmbet ne rămâne în minte mult timp, gesturile frumoase ale celor din jur spulberă furtuna gândurilor care ne făceau să credem că lumea este rea și murdară.
Dacă lumea ar fi atât de urâtă, de ce ne-ar zâmbi cineva fără motiv?
4 aprilie 2025 Pr. Petru Munteanu




