Învață să asculți…

Ce e mai frumos pe lumea asta, decât iubirea de Dumnezeu, prietenia, bunătatea, pacea şi armonia? Ce e mai frumos decât zâmbetul unui copil ce se te priveşte în ochi şi-ţi spune „bună dimineaţa, mami/tati!”? Copiii de astăzi doresc să li se acorde mai multă atenţie, să fie ascultaţi şi auziţi de părinţi, să fie strânşi în braţe şi să li se spună că sunt iubiţi.
Copiii de azi nu mai au timp de prietenii de suflet, trăiesc „cu nasul” în tablete ori în calculator.
Copiii de azi nu mai au timp să umble desculţi prin iarbă, să asculte susurul izvoarelor şi ciripitul păsărilor, ori să privească cerul.
Şi-atunci te întrebi: „Hei, OMULE, încotro?”…
Credinţa şi apropierea de biserică, de Dumnezeu, sunt leacul sufletului. Când  părinţii nu mai au timp nici de ei, nici de copii, preocupaţi fiind de grijile zilnice, nişte oameni de suflet le pot veni în ajutor în timpul vacanţei de vară.
Sunt voluntarii de la Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă– Filiala Săvineşti” care sprijină derularea activităţilor din cadrul TABEREI DE CREAŢIE „ARIPI DE ÎNGER”. Aceştia sunt păstoriţi de pr. Petru Munteanu, care le insuflă dragostea şi apropierea pentru aproapele lor – OMUL DE PRETUTINDENI.
În tabăra „Aripi de înger”, creaţia prinde contur din Lumină şi culoare, tradiţie şi artă populară.
O experienţă nouă trăiesc copiii înscrişi în cea de-a doua serie a taberei, organizată în perioada 14 – 19.07.2014. Învaţă ce înseamnă să fii păstrător de tradiţii şi obiceiuri populare în satul românesc, respectiv comuna Săvineşti.
Învaţă să asculte sfârâitul fusului şi poveştile de viaţă spuse de bătrânele satului în timp ce deapănă lâna cu vârtelniţa, acasă la doamna Maria Voicu, care şi-a dedicat viaţa meseriei de educator. Învaţă cum e să susţii un program artistic pe scena Căminului Cultural, învaţă să spună „bună ziua” fiecărui localnic întâlnit pe stradă, învaţă să zâmbească, învaţă să fie prieteni, învaţă să se asculte unii pe alţii.
În tabăra „Aripi de înger”, fiecare floricică, fiecare îngeraş pictat pe piatră, lemn sau sticlă este dovada încrederii în sine, a imboldului „Şi eu pot!”, ori a îndemnului „HAI CU NOI!”.
Ana Tofan