Învățăturile cuprinse în Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului

Prin Botez – obţii o armă duhovnicească, în locul celei stricăcioase, iei un nume nou, de acum eşti numit credincios, eşti tranplantat printre măslinii spirituali, ajungi părtaş viei celei sfinte;

Apropiindu-te tu însuţi de iertarea păcatelor, trebuie să îi ierţi şi tu celui care ţi-a greşit;

Păcatul este o boală cumplită a sufletului, fiind pricinuitorul focului veşnic.

Am fost zidiţi de Dumnezeu spre a face fapte bune;

Dacă te gândeşti mereu la judecata Domnului nu vei mai putea fi tentat de desfrânare, adulter, ucidere sau altă fărădelege.

Diavolul îi sfătuieşte pe toţi, însă nu are putere asupra celor care nu îl ascultă;

Să nu ne pierdem nădejdea pocăinţei!

„Dumnezeu îi iubeşte pe oameni şi îi iubeşte mult… Toate păcatele tale adunate la un loc nu biruiesc mulţimea milostivirii lui Dumnezeu. Rănile tale nu înving marea Sa iscusinţă medicală! Dă-te numai pe tine însuţi cu credinţă. Spune doctorului boala!”;

Nu vă îmbrăcaţi cu veşmintele foarte strălucitoare, ci cu evlavia cea bună a conştiinţei!

Cine nu primeşte botezul nu se mântuieşte, cu excepţia mucenicilor, care primesc Împărăţia şi fără apă: „Mântuitorul, când a mântuit lumea prin cruce şi când I S-a împuns coasta, a slobozit sânge şi apă, ca să se boteze cu apă cei care se botează în vreme de pace şi să se boteze cu sângele lor cei care se botează în timpul persecuţiilor”;

Învierea a fost un fapt real, atestat istoric şi mărturisit de martori oculari;

Postim nu pentru că urâm alimentele de dulce, ci pentru a primi răsplata;

„Toţi vom primi trupuri veşnice, dar nu toţi la fel: drepţii, ca să dănţuiască împreună cu îngerii, trăind în veci, iar păcătoşii, ca să sufere în veci chinurile păcatelor”;

„Dobândeşte şi păstrează numai credinţa pe care ai învăţat-o şi ţi-a fost propovăduită, cea care ţi-a fost predată acum de Biserică şi întărită de toată Scriptura!”;

Prima virtute a creştinului este aceea de a-şi cinsti părinţii – oricât de multe lucruri le-am oferi, totuşi, niciodată nu vom putea să le dăm naştere.

(Culese de  pr. Ciprian Ungureanu)