Irina Cleopatra Pușcalău: ”Dumnezeu mi-a întins o mână, iar eu am acceptat să pășesc pe acest drum de mână cu El”

”Ceea ce este important în artă, e să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze”, George Enescu

-Ați avut vreun model care v-a îndrumat pașii către și pe acest drum?

-În anul 1983 nu existau atât de multe mijloace de informare ca acum și nu am avut un model anume,   este adevărat că visam, cum se spune, ”cu ochii deschiși” și-mi imaginam cum ar fi să cânt pe scenă, să călătoresc cu instrumentul prin lume.

Acum , privind retrospectiv, pot spune cu certitudine că, la momentul respectiv, în 1983, Dumnezeu mi-a întins o mână, iar eu am acceptat să pășesc pe acest drum de mână cu El. Nu mi-a fost ușor la început și mă gândesc la naveta Săvinești – Piatra Neamț apoi Săvinești – Iași cu mijloacele de transport existente la acea vreme, locuitul la internat, lipsa de comunicare cu cei dragi (exista doar prin scrisori) ș.a.m.d., dar pe de altă parte am fost susținută și încurajată de mămica mea dragă, de bunicii mei dragi – Dumnezeu să-i odihnească, de duhovnicii mei, de profesorii și oamenii pe care Dumnezeu, prin bunătatea Sa a binevoit să mi-i trimită în cale și să mă ajute să perseverez pe acest drum – toți aceștia la un loc au fost adevărate modele pentru mine.

-Cum ați ajuns la Filarmonica din Bacău?

Eram în anul IV de facultate când, în urma unui concert susținut de orchestra Academiei  (pescena Filarmonicii din Iași) și în care interpretasem solo-ul Rapsodia nr. 2 de George Enescu, dirijorul Ovidiu Bălan mi-a propus o colaborare cu orchestra din Bacău. Precizez faptul că Ovidiu Bălan era dirijorul permanent al Orchestrei din Bacău și directorul acestei instituții. Așa am pășit, studentă fiind, pentru prima dată pragul acestei filarmonici. Au mai existat colaborări în timpul studenției și cu alte orchestre cum ar fi cele din Iași, Botoșani, Constanța ș.a., dar ceva din mine îmi spunea că ”acasă pentru mine” este Filarmonica din Bacău și așa, la mijloc de septembrie 1997, în urma unui concurs, am fost admisă ca membru permanent al acestei orchestre.

–După cum am menționat și la începutul interviului, sunteți membră a cvartetului ”4 Magic Quartet”. Este un proiect de suflet, de cât timp a luat ființă? Unde ați concertat? Ce proiecte derulați în prezent?

-Este adevărat. În primul rând a fost o dorință mai veche de-a mea, aceea de a face parte dintr-o formație camerală de altfel, materializată sporadic. De multe ori îmi spuneam: în orchestră cânt, în calitate de solistă concertistă am fost prezentă pe scenă (am avut mai mult de 10 concerte ca solistă abordând diverse lucrări) însă o formație camerală stabilă nu aveam. Și astfel, anul trecut, asemeni unui cadou de Crăciun, a luat ființă ”4 Magic Quartet”. Știți, este o vorbă ”gând la gând cu bucurie”, așa am  fost și noi: toți cei patru membri ai cvartetului am avut aceeași idee și astfel, de atunci, suntem împreună.

Recitaluri am avut cu diferite ocazii cum ar fi cele de tip educativ, în fața elevilor, de divertisment, în fața bătrânilor, cu ocazia unor simpozioane, expoziții, lansări de carte, căsătorii, botezuri etc.

Să promovăm muzica clasică și cea de divertisment cât mai mult. Într-o perioadă dificilă și zbuciumată cum e cea în care ne aflăm e nevoie de o oază de liniște și bucurie sufletească pe care în afară de biserică și rugăciune numai muzica de calitate ne-o poate oferi.

-Sunteți profesor la Liceul de Muzică din Bacău. Ce ne puteți spune despre meseria de dascăl?

-Pe scurt, este foarte frumoasă, îmi place foarte mult. Am 15 ani de colaborare cu Colegiul de Artă ”George Apostu” din Bacău, timp în care mi-au trecut prin mâini diferiți copii, de la clasa I până la clasa a XII – a. Am predat și predau vioară, violă și muzică de cameră. Este extraordinar să-i descoperi pe fiecare în parte, să încerci să ți-i apropii, să-i faci să iubească muzica, instrumentul, să-i urmărești bucuria pe chip atunci când un pasaj este realizat, când un examen este luat cu nota 10, când un concurs se finalizează cu un premiu ș.a.m.d.

Pentru mine, nimic nu se compară cu faptul că, întâlnindu-mă cu un fost elev, mi se spune: ”Mulțumesc, datorită dumneavoastră iubesc ceea ce fac și asta mă face și din acest punct de vedere să merg mai departe chiar dacă generațiile s-au schimbat și dorința de a studia s-a diminuat.

-Încântați atâtea suflete prin muzica pe care o promovați. Cum reușiți acest lucru? Ce vă motivează?

-Cu ajutorul lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a sfinților mi-a fost dăruit un talant, poate mai mulți și încerc să-i înmulțesc. Nu vreau să-i dezamăgesc pe toți cei care au investit în mine, începând cu mămica mea dragă, care a fost trup și suflet alături de mine și care sper că se bucură din ceruri de rezultatele mele și terminând cu cel care mă așteaptă cu nerăbdare, fiul meu, Nectarie.

Ce mă motivează? În prezent – fiul meu, Nectarie- Olivian. De ce? Deoarece îmi doresc să fi un exemplu pe care să-l urmeze și să-l depășească.

-În încheiere , ce le transmiteți cititorilor Buletinului Parohial ”Hai cu noi”?

-Să se bucure de fiecare clipă dăruită de Dumnezeu, să vadă în fiecare lucru minunea Sa. Recomand cu căldură tuturor iubitorilor de muzică și nu numai, să participe efectiv la orice eveniment muzical, pe orice cale, pentru că se știe, muzica înalță sufletele și vindecă rănile.

Brîndușa Dediu