Când s-a născut Iisus la Betleem, în zilele lui Irod împăratul, mulţi au fost cei care s-au bucurat, însă mulţi s -au întristat. Printre cei care s-au întristat de venirea pe lume a pruncului Iisus a fost şi împăratul Irod, care şi-a adunat ostaşii şi trimiţându-i în Betleem le-a spus:
-Mergeţi şi cercetaţi unde este pruncul Iisus şi ucideţi-l!
-De unde să ştim cum arată Iisus şi unde putem să-l găsim? Înfuriat Irod a strigat:
-Cercetaţi fiecare casă şi treceţi prin sabie toţi pruncii până în 2 ani! Ascultând porunca împăratului, soldaţii au plecat în căutarea pruncului Iisus.
Fecioara Maria, mama pruncului Iisus a bănuit primejdia ce-l păştea pe Fiul ei. L-a ascuns sub veşmânt, strângându-l cu dragoste la piept şi a fugit din calea ostaşilor. A alergat, rugându-se mereu la Dumnezeu să-L ocrotească pe Fiul ei, până a ajuns la marginea unei păduri. A intrat în mijlocul ei şi, cu lacrimi în ochi s-a apropiat de un falnic stejar şi l-a rugat:
– Dragă stejarule, te rog ascunde -mă cu pruncul meu sub crengile tale şi scapă-ne de furia lui Irod.
-Nu pot – a răspuns stejarul ridicându-şi crengile spre cer – nu pot să te ajut, că furia soldaţilor se va abate asupra şi-mi vor tăia crengile.
Îngrijorată, Fecioara Maria alergă către fag, de la care primi acelaşi răspuns. La fel i-au răspuns arţarul şi mesteacănul. Căzută în genunchi, Maica Sfântă plângea cu lacrimi amare, când a auzit un foşnet plin de crengi, care-i spunea:
-Nu mai plânge, vino să vă ascund sub crengile mele, hai mai repede, că se aude tropăit de cai, semn că se apropie oştenii lui Irod.
Ridicându-şi ochii înlăcrimaţi, în faţa ei a zărit un falnic brad. Repede s-a lipit cu Pruncul de trunchiul acestuia, iar crengile dantelate s-au lăsat până la pământ, ascunzându-i pe fugari.
Soldaţii au bătut pădurea-n lung şi-n lat sperând să-i găsească pe fugari până s-a întunecat şi au renunţat la căutări. După ce a trecut primejdia, bradul şi-a ridicat crengile, bucuros că a putut salva Pruncul nevinovat şi pe Mama acestuia. Drept mulţumire, Fecioara Maria i-a spus:
– Pentru că ai salvat viaţa Fiului meu, vei fi singurul copac cu frunza veşnic verde, în fiecare an de Crăciun vei fi împodobit cu globuri şi beteală, iar în jurul tău copiii vor cânta „O brad frumos /Cu cetina tot verde!”.
Repovestită de Maria Voicu