Misterele absolutului
Pământul e misterul,
Și cerul e culoarea,
Privește-acum spre mine,
Și uită depărtarea.
Trăim în universul straniu,
Și de ne-ncăput,
Iar visele ne-arată.
Că viața a-nceput.
Luceafărul pe cer,
Răsare și străluce,
Iar curcubeul pur,
Tot vine și se duce.
Privește cum apare,
Luna, sus, pe cer,
Ca ziua de pe mare,
Într-un adânc mister.
Aleargă către ele,
Și-ncearcă să le-atingi,
Uitându-te la ele,
Cu gândul, nu le-nvingi.
