– Neufrankenroda –

Sursa foto: AI

Îmi amintesc, cu mulți ani în urmă, cum rătăceam pe străduțele înguste și curate ale unei localități din Germania de Est, fosta DDR,  Neufrankenroda.
Acolo, dintr-o fostă asociație agricolă, cum erau la noi CAP-urile, asociație și cu activități de pomicultură, un grup de tineri entuziaști a pus temelia unei comunități, intitulată SILOAH. Mottoul lor este: “Sentimentele urmează comportamentului“.
Această comunitate a devenit vizibilă pe plan internațional, adunând acolo și mulți tineri români, tineri care, în perioada de vară-toamnă, se întâlneau în grupuri mari, uneori depășind câteva sute, să culeagă mere și să participe la întâlniri și întruniri diverse, cu tematici creștine.
„Fiți îndrăzneți și vă vor veni în ajutor forțe uriașe“, spuneau, în esența lor, aceste întruniri, prin diversitatea tematicilor.
În discuția avută la acea vreme cu domnul Christian Schaube, acesta mi-a mărturisit că, în viață, s-a ghidat cu două întrebări distincte, întrebări pe care era atent când să și le pună: întrebarea “De ce?” (Warum?) și întrebarea “De ce nu?” (Warum nicht?). Aceste întrebări exprimă o înțelegere a motivului pentru care acționăm și sunt adesea o condiție necesară schimbării noastre în bine.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Neufrankenroda
În periplul cutezător din anii aceia am avut posibilitatea să cunosc pe domnul Gerhard Grillenberg, un antreprenor care a susținut mult și discret activitatea bisericii noastre din zona județului Neamț. Acesta mi-a înlesnit, deși era evreu, să descopăr și să cunosc frumusețea spațiului pe care îl oferă catedrala Paulinerkirche din Leipzig, loc de reculegere, catedrală unde a fost cantor marele Johann Sebastian Bach.
Meritul acelor ani poate fi ușor exprimat într-un adevăr simplu, și anume că nu toți cei care rătăcesc se pierd.
Căutând acum pe internet informații despre persoanele întâlnite în acea perioadă, descopăr în ele, acum, personalități ale locului. Personalități care au construit și au schimbat în bine comunități și destine.

Referitor la acești oameni cunoscuți în urmă cu ani buni, privind în jur, pot afirma faptul că trist este că, în majoritatea lor, oamenii se așteaptă prea puțin la fericire.
Uneori privim orice idee de bucurie durabilă ca pe un ideal romantic propus de industria de divertisment, nefiind relevantă pentru viețile noastre.
Această dezamăgire este un obstacol important în calea schimbării noastre în bine, deoarece nu ne putem aștepta de la cineva să-și asume riscuri emoționale sau să acționeze, datorită neîncrederii și fricilor mari sau mici de care este dominat.
Am descoperit acum, în căutările facile pe care le oferă Internetul, continuitatea activităților frumoase ale unor oameni minunați, cunoscuți odinioară.
Cred că, în urmărirea unor scopuri pe care le considerăm imposibil de atins, încurajarea cuiva ca să îndrăznească este o operațiune bazată pe împărtășirea speranței, iar această speranță devine un exemplu de blândețe și de frumos pentru noi toți.
Anii au trecut, poveștile frumoase continuă pentru Brigitte Kate, Christian Schaube, Grillenberg Gerhard, Joseph Wiegand și alți cunoscuți odinioară.
Rezumând, aș putea spune că cele trei componente ale fericirii și împlinirii noastre sunt: ceva de făcut, cineva pe care să-l iubești și ceva în care să speri.
Mai pe scurt: Credința, Nădejdea și Dragostea.

Preot Petru Munteanu

Alte articole: https://samariteanulmilostiv.ro/drachten/

și https://solidaritatesociala.ro/aventura-prin-lectura-pod-intre-invatarea-traditionala-si-cea-bazata-pe-experienta-2/

și https://jurnalfm.ro/boris-becker/