Petru Roibu: ”Plecam dimineața ca un director și mă întorceam seara „ruginit” (II)

– A fost multă muncă la clădirea școlii?

-A fost, pentru că au fost cârcotași care au spus: “Ia uite….Roibu a băgat școala în cimitir!” Apoi a fost greu cu meseriașii…. unii făceu un perete într-o zi cât alții fac în ziua de azi patru. Și așteptau băutură mereu. Dacă nu-i cinsteau nu munceau!

-Și…. după extindere școala a funcționat la capacitate maximă?

-După ce a fost gata școala, ne-am profilat pe chimie cu clasele 9-10 și veneu la noi la școală elevi din toate comunele apropiate: Roznov, Tazlău, Borlești, Piatra Șoimului! Pe partea aceasta a școlii de meserii au mai fost 2 oameni mari care ne-au ajutat, Vicol și Momanu, pentru că ne-au înlesnit în pemanență contracte cu atelierele lor de la fabrică, unde mergeau să facă practică elevii noștri. Prin aceste contracte, cei care ieșeau cu o meserie de pe băncile școlii erau angajați la Combinat și Uzină. Tot domnii Vicol și Momanu ne-au ajutat să facem încălzirea școlii. Ne-au dat niște cazane și am făcut registre pentru calorifere în săli. Am adus sudori din sat, am facut treabă și eu alături de ei. Am făcut praf 3 costume bune în acea vreme….plecam dimineața ca un director și mă întorceam seara „ruginit” de nu mai știa ce să zică soția. Eu nu am fost niciodată director de cabinet. Aveam un cabinet extraordinar, dotat cu fotolii, masă de furnir, dar nu știu dacă am stat jumătate de oră pe zi în el!  Să revenim:  am facut sistemul de încălzire, dar cu ce să ne încălzim?? Trebuia să aducem conducta de la combinat. Era vorba de aproape 3 km. Am adunat iar părinții mai gospodari și i-am chemat a doua zi la ora 7. Dimineață când m-am dus am rămas uimit: peste 30 de oameni cu lopețile în mână erau gata să sape pentru conducte. Oamenii erau mult mai receptivi ca acum. Spiritul civic nu lipsea! Așa că am avut și încălzire cu abur de la combinat. Dar trebuia să purtăm în fiecare dimineață vanele ca să eliberăm presiunea, să nu bubuim. Responsabilitatea asta era mare…. nu o putea primi oricine, așa că mă trezeam dimineața înaintea tuturor și încălțat cu cizme de cauciuc mă duceam să eliberez surplusul de apă la 4 vane. Și așa am ținut-o ani. După aceea nu aveam WC. Trage apă, pune WC! Unii nu știau să folosească WC-urile, așa că faceam și educație. Când se înfundau, femeile de servici nu reușeau să le desfunde, că le era rău, așa că mai și curățam WC-uri. Apoi i-am lăsat o perioadă așa, până s-au descurcat singuri.

-Dar colectivul de profesori cum era în acea vreme?  Vă amintiți și de alți dascăli remarcabili?

-Haideți să vă spun și de profesori: mulți dintre părinții pretențioși din Săvinești luau copii și-i trimiteau la Piatra. Așa că am zis că o să aduc eu Piatra aici! Am luat legătura cu inspectorul Modan cu care am tratat “prietenește” ca și cu Gagiu. Astfel am adus pe Mircea Costeniuc – profesor de Matematică, care terminase facultatea cu 10, care după aceea a ajuns inspector;  Violeta Ursache, cercetătoare de la Institutul din Brașov, tot de nota 10 – ca profesoară de Științe naturale; Mihai Lăcătușu, cel mai mare dintre toți, nota 10 cu felicitări – ca profesor de fizică, care și el după aceea a plecat de la noi inspector general; Emilia Săvinoiu – profesoară de matematică tot de 10 și Dumitru Rusu care a fost director, subalternul meu. Toți aceștia erau doriți de liceul de Chimie, care era cel mai tare în acea vreme. Și uite-așa au scăzut contingentele de elevi de la Chimie și au crescut la noi! Deveniseră mai bune clasele noastre și eram mai apreciați la inspectorat. Atunci directorul de la Chimie a venit la mine și mi-a zis: ”Vă rugăm dați-ne o clasă de a IX-a pentru că și așa aveți multe. Care vreți. Nu trebuie să dea admitere, nimic. Ba mai mult îi ținem la internat pe cheltuiala noastră!” Apoi un alt prieteni de-al meu, Ciobanu de la personal,  la fel: ”Dați-ne 20 de elevi, că-s toți copii instruiți, și-i ținem în școala din Făgaraș pe cheltuiala noastră.” Le-a dat bursă, haine, tot! Am acceptat, bineînțeles cu acordul părinților. Eram atât de vestiți și aveam atâția elevi că, deși populația era mai mică decât acum, elevi erau dublu! Prin ‘75 a fost sporul cel mai mare de populație. 1000 de elevi erau numai școala ”centru”. După `90 au scăzut efectivele. A rămas doar câte o clasă pe an. În momentul de față, după știința mea, sunt în toată comuna Săvinești cam 600 de elevi. (Va urma)

Petronela Baghiu