Aloe Ferox, Aloe Perryi, Aloe Vulgaris, Aloe Barbadensis, etc cuprinde peste 100 de specii. Fam. Liliaceae.
Compoziţie chimică : se poate folosi oricare din aceste specii conţin : 0,10-0,25 g % aloe-emodol în stare liberă şi 40% sub formă de aloină.
Mai conţine de asemenea şi alţi derivaţi antracenici în parte liberi, în parte combinaţi sub formă glicozidică, aloină sau barbolină, rottlerină, rezine care prin hidroliză pot da acid cumaric, acid citric şi rezinotanol (hidroliză alcalină) Rezinotanolul prin hidroliză dă aglicon tanolic. Conţine acid salicilic, sulf, magneziu, alte minerale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni : abcese, aciditate stomacală, afecţiuni oculare, afecţiuni intestinale, afecţiuni dermatologice, afecţiuni ale gurii, afecţiuni hepatice, alcoolism, alergie, angină, anorexie, arsuri, artrite, astm bronhic, atonie, boli de nervi, bronşite, cancer, cataracte, crampe, dermatite, colită, constipaţie, cefalee, diabet, dureri de stomac, dureri diverse, dispepsie, eczeme, edeme, fisuri anale, gangrenă, herpes genital, hemoroizi (extern), hipertensiune arterială, inflamaţii, mastoidită, neurastenie, obezitate, prostată, regenerarea ţesuturilor, răni vechi sau supurate, reumatism, renale, paralizii, tromboflebită, tuberculoză pulmonară, tăieturi, tuse, ulcere la picioare, ulcer stomacal sau duodenal, viermi intestinali, viroze respiratorii, varice.
Mod de preparare : plantele de aloe se ţin fără apă şi la întuneric o perioadă de 5 zile. Se vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârstă de vegetaţie. După această perioadă se vor tăia frunzele. Există mai multe procedee:
-Se pun la uscat pentru obţinerea prafului din toată planta tăiată felii subţiri.
-Se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful.
Din ambele se poate face o tinctură. Se pune o parte de plantă şi 5 părţi de alcool de 70˚. Se ţine timp de 15 zile, după care se filtrează, iar lichidul obţinut se pune în sticle de capacitate mică, ermetic închise. Se preferă sticlele de culoare închisă. Se ţine la rece. Produsul este valabil 2 ani. Nu se foloseşte reziduul de pe fundul sticlei. Acesta va fi îndepărtat.
Planta proaspătă se va folosi doar la aplicaţii externe. Se taie în felii punându-se partea tăiată pe rană sau pe piele.
Proprietăţi: digestiv 5-15 picături, înainte de mese diluate în ceai.
Aloe ca purgativ:1 linguriţă de tinctură luată cu 100 l apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinate local în pereţii intestinali.
Glicozidele oximetil-antrachinonice sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele. Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în decursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi, ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe. Unii le interzic categoric.
Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar (anorexie), eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat.
Se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.
Femeile care alăptează vor trebui de asemenea să nu consume aloe, deoarece trece în lapte.
Administrare:
-Un vârf de cuţit de praf se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu.
-Se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi înainte de mese.
-Se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu est vorba şi despre diabet.
-Praf se presară pe răni externe.
-Praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină, vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte plantă praf şi 3 părţi grăsime.
-Tinctură- se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune in sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte 10 picături-1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din plantă proaspătă tot în acest fel.
-Plantă proaspătă se taie şi se pune cu tăietura pe rană.0
Aloe ca purgativ- o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinată local în pereţii intestinali.
Glicozidele oxi-metil-antrachinonicele sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele.
Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în cursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe decât extern sub formă de unguente unde sunt foarte activi.
Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar, în anorexie, eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat.
Praful se va lua câte 0,10-0,20 g ca digestiv şi 0,10-0,30 g ca purgativ.
Nu de mult aloe era considerat util doar pentru efectul laxativ, dar datorită ultimelor cercetări s-a descoperit că această plantă, care se găseşte în cantităţi foarte mari în special în Africa este foarte utilă în restul de afecţiuni descrise mai înainte.
Este de remarcat că aceste efecte au fost sesizate totuşi de foarte mult timp de către populaţia localnică care folosea aceste plante la aceste afecţiuni de sute de ani. Recent abia s-a descoperit că toate aceste credinţe au un suport ştiinţific.
Reţete cu aloe şi combinaţii
Aloe cu propolis- 100 ml de tinctură de aloe se pun împreună cu 30 ml de tinctură de propolis 30 %. Este foarte indicată atât intern cât şi extern având rol de refacere celulară, regenerare, cicatrizare celulară, antibiotic, etc. Este unul dintre cele mai eficiente antibiotice folosite la foarte multe afecţiuni. Posologie- o linguriţă de 3 ori pe zi diluată în puţină apă.
Aloe cu ulei de cătină- se vor pune la 100 ml tinctură de aloe 30 ml ulei de cătină. Se va agita foarte bine înainte de întrebuinţare. Este util în toate afecţiunile pielii când se constată uscăciunea exagerată a tegumentelor, dar şi în eczeme, psoriazis, ihtioză. Se poate aplica în strat subţire, după care se va aplica un pansament. Pansamentul se va schimba la 24 ore.
Aloe cu miere- praf de aloe şi miere cât cuprinde, se foloseşte intern o linguriţă de 3 ori pe zi sau extern în aplicaţii locale, apoi se pansează pentru 24 ore. Este utilă chiar la cancer sau ulceraţii atât la piele cât şi în interiorul organismului la diferite răni, chiar şi după operaţii.
Aloe cu ulei de măsline- o linguriţă de praf de aloe la 50 ml ulei. Se poate folosi intern pentru toate afecţiunile în care se indică acţiunea de curăţire a organismului, în special în bolile cronice.
Vin cu aloe- un litru de vin roşu şi 10 g de praf de aloe. Se va ţine la macerat o perioadă de 8 zile, după care se foloseşte. Nu este nevoie să se filtreze. Înainte de folosire se agită sticla pentru că are tendinţa de a se sedimenta.
Creme cu aloe- se foloseşte o linguriţă de praf de aloe şi 50 g de materie grasă. Aceasta poate fi- untură, ulei (se pune şi ceară de albine), smântână, unt, lanolină, vaselină, etc. Se indică la toate afecţiunile dermatologice sau în cosmetică atât pentru vindecare cât şi pentru întreţinere.
Mai sunt foarte multe posibilităţi de folosire a acestei plante însă ne oprim aici pentru a lăsa loc şi fanteziei cititorilor sau celor care doresc să folosească această plantă.
”Plantele medicinale importante în tratamentele naturiste”, Eugen Giurgiu, Giurgiu Octavian Claudiu