Postul Mare, timp pentru convertire la iubirea lui Dumnezeu
„Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă linişte şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte.”-(Sfântul Isaac Sirul)
În aceste vremuri, în care parcă libertatea ne este cea mai mare constrângere, prin reaua-i întrebuințare, Domnul nostru Iisus Hristos și Biserica Sa ne îndeamnă la un moment de veghe duhovnicească, în perioada Postului Mare. 
Acest post al Paștelui a primit cu timpul apelativul de „Mare”, nu neapărat datorită lungimii sale, ci mai cu seamă datorită importanței și semnificațiilor sale deosebite. Postul Paștelui este rânduit întru cinstirea Patimilor mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos și reprezintă pentru creștini o perioadă de zidire spirituală, de înduhovnicire. El este pentru fiecare dintre noi o încercare de apropiere de Hristos, pentru că ne dorim să fim mai buni, mai blânzi, mai atenți cu cel de lângă noi, mai milostivi, mai iubitori, mai răbdători și mai statornici în credință. Însă, toate acestea nu înseamnă, în ultimă instanță, decât o împlinire a îndemnurilor lui Hristos și deci, o apropiere reală de El.
Postul Mare sau a Păresimilor este cel mai aspru post, tocmai datorită importanței sale, deoarece creștinul trebuie să renunțe la sine și la preocupările sale, pentru Hristos, Căruia să-I jertfească timp și atenție prin intermediul rugăciunii. Toate acestea însă, reprezintă o jertfă a omului, ca răspuns la Jertfa mântuitoare a Domnului. Este dacă vreți, un răspuns al nostru, o mulțumire adusă lui Hristos pentru Jertfa de pe Golgota. Dacă suntem creștini trebuie să-I mulțumim Domnului pentru șansa mântuirii pe care ne-a oferit-o în dar, din marea Sa iubire și de aceea ar trebui să postim.
Modul în care trebuie să postim, ne-a fost descoperit de Însuși Domnul Hristos, care a spus mulțimilor în Predica de pe munte: „Când postiți, nu fiți ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatăl tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplătii ție.” (Matei VI,16-18)
Așa după cum se înțelege, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă la discreție și aceasta deoarece, a posti, înseamnă a te smeri. Apoi, nimeni nu ține post pentru sine, ci pentru Hristos și pentru a se apropia de El, iar această jertfă are un caracter personal.
Postul creștin nu este obligatoriu, în sensul unei obligații exterioare venite din partea unei autorități străine nouă și care ni se impune, ci el este necesar, deoarece prin post omul încearcă să se aproprie de Domnul. Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să postim pentru a ne exersa voința, pentru a renunța la patimile și la poftele noastre ce ne țin departe de El.
Astfel spus, fiecare creștin este liber să postească sau nu, alegerea îi aparține! Ceea ce trebuie să știm este faptul că postind, urmăm îndemnului Mântuitorului Hristos și al sfinților Săi Apostoli, care au văzut în post un mod de înduhovnicire de apropriere tainică a omului credincios față de Domnul.
Dacă înțelegem aceste aspecte și postim, atunci trebuie să fim conștienți că post nu înseamnă doar abținere de la mâncare de dulce si băutură, ci și mai multă rugăciune și o mai deasă cercetare a bisericii prin participarea la sfintele slujbe rânduite. Zidire spirituală înseamnă și renunțarea la patimi precum și încercarea împlinirii binelui în fiecare zi, dar toate acestea la limita maximă a putinței noastre. Fără împlinirea acestor condiții, care țin de esență, postul poate deveni, fără să exagerăm, un simplu regim alimentar și prin aceasta să-și modifice întru totul rostul și semnificațiile.
Postul este așadar, un mijloc de apropriere al omului față de Hristos Domnul și în același timp un efort de îmbunătățire spirituală care implică hotărâre și jertfă. „Credința creștină este cu cruce”, așa cum frumos spunea părintele Teofil Părăian, iar asta înseamnă să împlinim îndemnul Mântuitorului care a spus: „Cel care vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie!”
Să petrecem, așadar, călătoria Postului Mare cu grijă, dragoste și, mai ales, cu multe, foarte multe roade duhovnicești!
Post ușor și binecuvântat!
Prof. Dimitriu Sîrghie Vasilica – Colegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani
