Prohodul Maicii Domnului – slujba de cinstire a Adormirii Maicii Domnului

Praznicul Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor,  având rânduită o perioadă de două săptămâni de post, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viaţa Maicii Domnului.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este marcat liturgic nu doar prin obișnuitele slujbe bisericești, ci și prin rânduirea, în cadrul utreniei – la fel ca la utrenia din sâmbăta Paștilor – a Prohodului Maicii Domnului, o slujbă de cinstire a Adormirii Fecioarei Maria, exprimată în cuvinte simple, ușor de înțeles, așezate în 188 de strofe, împărțite în trei stări.

Credincioșii săvineșteni au participat în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, la Slujba Vecerniei unită cu Litia, ofiată în Biserica Sf. Voievozi Săvinești, de către părintele paroh Petru Munteanu, avându-l invitat pe părintele Mihai Meraru.

Potrivit tipicului bisericesc, la momentul rânduit din cadrul privegherii, Epitaful Adormirii Maicii Domnului a fost scos în mijlocul bisericii, pentru a fi cinstit, cu evlavie, de toți cei prezenți. Spre finalul slujbei, preoții slujitori şi credincioşii au cântat cele trei stări ale Prohodului Maicii Domnului, după care au mers în procesiune, cu Sfântul Epitaf, în jurul sfânt lăcașului de cult.

La final, părintele Mihai Meraru a rostit un cuvânt de învățătură. ”Sărbătoarea închinată Adormirii Maicii Domnului este ținută de creștini încă din primele veacuri, întrucât ea a fost consemnată în tradiția Bisericii creștine ortodoxe, tradiția fiind cel de al doilea izvor de inspirație divină, alături de Sfânta Scriptură. Ne spun Sfinții Părinți despre viața Maicii Domnului, că Fecioara Maria, după ce Fiul ei cel iubit s-a înălțat cu trupul la Cer, ea a fost dată în grija ucenicului Ioan Evanghelistul și Maica Domnului a călătorit împreună cu ucenicul Ioan, în toate locurile pe care Dumnezeu le-a binecuvântat ca Maica Domnului să treacă și să-i cerceteze pe creștinii din aceste ținuturi. Maica Domnului, cu Sfântul Ioan, după ce a cercetat Țara Sfântă și acolo i-a îmbărbătat pe creștini, a depășit granițele Țării Sfinte, s-a dus prin diferite cetăți din Asia și Europa și aflăm că împreună cu ucenicul Ioan Evanghelistul a poposit o vreme bună în țara Efesului. În această cetate care astăzi o găsim în Turcia, găsim și casa Maicii Domnului. Tradiția spune că pe o colină, într-o livadă de măslini, acolo este o casă în care Sfântul Ioan Evanghelistul a locuit împreună cu Fecioara Maria mai mulți ani. Aici, în cetatea Efesului era o puternică comunitate de creștini și Maica Domnului primea la dânsa pe toți creștinii care veneau să-i ceară ajutorul.

Aflăm tot din tradiție că Maica Domnului a ajuns și în Sfântul Munte al Athosului,  călătorind cu corabia împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, Dumnezeu a rânduit ca Corabia să ajungă în această peninsulă din Grecia a Athosului și Maica Domnului, coborând din corabie, i-a plăcut atât de mult acest sfânt munte al Athosului, încât ea a spus că aceasta este grădina ei.

În acest sfânt munte al Athosului se aflau foarte multe temple păgânești, foarte mulți preoți păgâni. Și odată cu venirea Maicii Domnului, spune că toți demonii au fost alungați din Sfântul Munte al Athosului. Toate aceste temple păgânești s-au dărâmat și în locul lor s-au ridicat sfinte biserici. De aceea, până astăzi, Sfântul Munte al Athos-ului este sub ocrotirea Maicii Domnului. Aflăm că Maica Domnului, înainte de apropierea sfârșitului vieții ei pământești, a fost luată pe norii cerului și dusă în cetatea Ierusalimului. Aici, unde era o biserică creștină formată, cu toții o așteptau pe Maica Domnului și cu câteva zile înainte de mutarea ei cu trupul la cer, ea i-a îmbărbătat pe toți creștinii, femeile creștine veneau și-i cereau ajutorul, binecuvântarea și sfatul. Iar după toate aceste binecuvântări, Fecioara Maria s-a așezat cu trupul în raclă și și-a dăruit sufletul Fiului ei preaiubit, de față era Sfântul Ioan Evanghelistul, cel care i-a purtat de grijă în toți anii vieții ei pământești. Dumnezeu a rânduit tot pe norii cerului să vină ceilalți Sfinți Apostoli care și dânșii erau trimiși în misiune pentru a vesti Evanghelia lui Hristos până la marginile lumii. Prin lucrarea lui Dumnezeu și-a Duhului Sfânt spune că numai Sfântul Apostol și Evanghelist Toma n-a ajuns la înmormântarea trupului Sfintei Fecioare Maria. Ceilalți Apostoli, împreună cu ucenicii Domnului, cu preoți, ierarhi, au prohodit trupul, Racla Sfintei Fecioare Maria și au rânduit ca această sfântă raclă să fie așezate în Grădina Ghetsimani, acolo unde era pregătit mormântul săpat în stâncă pentru Sfânta Fecioară Maria.

Spune tradiția că, în timpul slujbei de prohodire, atunci când tot poporul, cu alai ducea racla Sfintei Fecioare către Sfântul Mormânt, un iudeu din mulțime, plin de răutate, s-a apropiat de catafalc și a întins mâinile să răstoarne sicriul Maicii Domnului. Și în acea clipă, o sabie de foc a retezat mâinile acelui necredincios, pentru că heruvimii și serafimii păzeau în chip nevăzut trupul neînsuflețit al Sfintei Fecioare Maria. Dar se spune că după aceea acel iudeu s-a pocăit pentru păcatele lui, pentru necredința lui, pentru răutatea lui și mâinile i-au fost vindecate la loc. Această minune i-a întărit mai mult pe creștini în credință, cerând mai mult ajutorul Sfintei Fecioare Maria. Apoi ucenicii și Sfinții Apostoli au așezat racla Sfintei Fecioare în mormânt și-au luat rămas-bun de la ea. Sfântul Apostol Toma nefiind de față, ei s-au hotărât să dea  o piatră mare la ușa mormântului și s-au retras în cetatea Ierusalimului. Numai că a doua zi, Sfântul Apostol Toma a ajuns și el și a cerut cu multe lacrimi de la ceilalți Sfinți Apostoli să-I îngăduie și lui să dea la o parte piatra de la ușa mormântului să vadă pentru ultima oară chipul Sfintei Fecioare Maria. Atunci Apostolii au mers cu toții la mormântul Maicii Domnului, au dat la o parte piatra de la mormânt și intrând împreună cu Sfântul Apostol Toma, pentru închinare, s-a arătat încă o dată marea minune a Maicii lui Dumnezeu. Trupul ei nu mai era în sicriu, ci se mutase la cer, acolo unde fiul ei preaiubit a chemat-o în împărăția Sa. Atunci au cunoscut cu toții că Fecioara Maria, din ceruri, din Rai, va veghea asupra întregului popor, asupra Bisericii lui Hristos. A rămas Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului în raclă, pe care creștinii și apostolii l-au luat ca un scump odor, pentru a avea o alinare în credința lor pe acest pământ. Fecioara Maria fiind înălțată cu trupul la cer șade de-a dreapta tronului dumnezeirii, alături de Sfântul Ioan Botezătorul care mijlocesc neîncetat  pentru noi creștinii înaintea lui Dumnezeu. ”

Această slujbă deosebită, atât de complexă în simplitatea ei, nu reprezintă doar un mijloc de a ne manifesta iubirea și cinstirea față de Maica Domnului, ci și un prilej de a simți și a retrăi taina morții Mariei și bucuria nădejdii în Înviere.

Brîndușa Dediu