”Să trăim viața în darurile și binecuvântările Maicii Domnului”

”Astăzi nu este praznic de sfinți, nici de îngeri. Astăzi Biserica lui Dumnezeu cea dreptmăritoare prăznuiește și sărbătorește pe Împărăteasa tuturor îngerilor și a tuturor sfinților. Nu se poate asemăna cinstea robilor cu a împăraților. Astăzi este praznic împărătesc, pentru că Împărăteasa a toată făptura se mută astăzi de la noi.” Arhimandritul Cleopa Ilie

În ziua de 15 august Biserica Ortodoxă cinsteşte Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creştine. Maica Domnului este ocrotitoarea şi ajutătoarea familiei creştine, a unităţii şi armoniei dintre soţi şi dintre părinţi şi copii. Gradul înalt de cinstire acordată Maicii Domnului în cultul ortodox se vede şi din numărul mare al sărbătorilor închinate prăznuirii ei. Pe când sfinţii ceilalţi sunt, de regulă, pomeniţi o singură dată pe an, şi anume în ziua adormirii lor, Sfânta Fecioară Maria este celebrată, în mod special, de mai multe ori în cursul anului bisericesc, prin praznice care cinstesc nu numai adormirea sau trecerea ei la cele veşnice, ci şi naşterea, dar şi  unele minuni săvârşite prin puterea ei, după plecarea din viaţa aceasta.

Sfânta Liturghie închinată Adormirii Maicii Domnului, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, a adunat zeci de credincioși în Parohia Sfinții Voievozi din Săvinești.

Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbește despre două surori, Marta și Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a înviat din morți. Cele două surori, Marta și Maria, sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, și anume că Maria, sora Martei, ca și Fecioara Maria, este mai mult preocupată de cele duhovnicești decât de cele materiale. Ea este mai întâi preocupată de a asculta cuvântul de viață făcător și mântuitor al Domnului Iisus Hristos, în timp ce Marta voia să arate prețuirea ei față de Iisus printr-o ospitalitate materială deosebită, printr-un ospăț mare.

După citirea pericopelor Evanghelice, părintele paroh Petru Munteanu a adresat un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în sfânt lăcașul de cult:

„Ne spune Sfânta Evanghelie că Mântuitorul intră într-o casă unde locuiau două femei credincioase, cu numele Maria și Marta. Ele doreau să îi fie gazde bune Mântuitorului, fiecare în felul ei, în felul propriu prin care priveau sesnsul ospitalității .
Precum atunci, odinioară, și noi cei de azi suntem diferiți, gândim diferit, înțelegem uneori diferit, în felul și prin măsura pregătirii sau a așteptărilor noastre. Înțelegem realitățile înconjurătoare în funcție de prioritățile pe care le avem în viață sau de pregătirea duhovnicească la care am ajuns.
Marta socotea că Mântuitorul ar fi fericit dacă servește o mâncare bună și s-a dus să gătească în bucătarie. Ea nu a fost deloc rău intenționată, pentru că așa a considerat în sinea ei: ce bucurie mai mare să îi fac Mântuitorului decât, să Îi gătesc cum știu eu mai bine? Și a început cu bucurie în suflet să pregătească bucatele. Cealaltă însă, Maria, ne spune Sfânta Evanghelie că, L-a privit și a ascultat cuvintele pe care Mântuitorul le rostea, cuvinte ce se revărsau ca un balsam peste rănile sufletului ei, cuvinte ce erau ca un far călăuzitor prin noaptea și furtunile grele ale vieții ei.
Dorința ei era să-L asculte, să se vindece de rătăcire si însingurare, de adormire duhovnicească, de slabă sau nestatornică credință.
A uitat de mâncare, nu-I mai era foame nici ei, tot ce dorea era să-L asculte, să înțeleagă ce este bine de înțeles, să vadă ce este bine de văzut, să cunoască ce este bine de cunoscut. S-a așezat lângă El, îl asculta, pentru că prin cuvintele pe care Iisus le spunea atunci, în prezența ei , descoperise o foame adâncă, mai nepotolită decât foamea trupească și o sete mai puternică și mai profundă decât setea biologică .
Și noi, cei prezenți astăzi la slujbă, am venit aici pentru că suntem flămânzi și însetați de altceva.
Nu ne pot oferi nouă Carrefourul, Kauflandul, prăvăliile mari sau mici care ne întâmpină pe drumurile și cărările exterioare ce le parcurgem în viață, ceea ce noi simțim că flămânzim și însetăm în noi, și foamea aceasta, foamea și setea de Cuvântul cel Viu și lucrător ne-a adus astăzi la Sfânta Biserică. Foamea de cuvântul lui Dumnezeu este adâncă și este foamea comunității, foamea țării noastre, foamea și setea neamului nostru.
Suntem flămânzi și însetați de altceva și nu știm uneori de ce alergăm cu căruțul printre rafturi, am uitat sau nu mai realizăm foamea și setea noastră interioară. Stătea Maria lângă Mântuitorul, dorind să se hrănească din izvorul proaspăt și cristalin care este Cuvântul Vietii veșnice .
Ei bine, iată, surorile intră în conflict și spune cea din bucătărie: Doamne, nu mi se pare corect, eu stau aici în bucatarie, curăț, tai și pregătesc gustări și sora mea uite ce face, stă și nu mă ajută. Mântuitorului îi răspunde: Iart-o, Marto, că Maria și-a ales cele bune ale ei, care nu se vor lua de la ea”, înțelegând prin aceasta că dacă noi reușim să ne hrănim duhovnicește, să ne împrospătăm duhovnicește ființa noastră, dacă noi dăm prioritate hranei celei interioare, totul din afara noastră se schimbă.
Atunci înțelegem de fapt rostul și sensul vieții noastre, care este mai presus de rostul și sensul care ni se predă poate uneori la școală astăzi.
E bine să avem diplome și doctorate, e bine să avem case și conturi, mașini și haine scumpe, e bine să călătorim, dar cel mai bine este să ne hrănim foamea și setea noastră duhovnicească, să ne potolim setea coborând în apele lăuntrice ale ființei noastre, oglindindu-ne tainic în îmbrățișarea luminoasă, plină de pace si iubire cu Dumnezeu, părintele nostru.
Să trăim viața în Hristos și Hristos să fie viața noastră, să trăim viața în darurile și binecuvântările Maicii Domnului și ale Sfinților. Ei, atunci rostul nostru, drumul nostru, sensul nostru se împlinește și deși mulți din jurul nostru vor zice că ne-am pierdut mințile, noi nu le vom răspunde , nu vom spune nimic, pentru că în tăcerea noastră, simțim bucuria îmbrățișării Lui Dumnezeu. Noi nu mai spunem nimic, pentru că trăim pacea și bucuria lui Dumnezeu. De aceea, s-ar putea să zică astăzi multă lume, dacă o să-i spui că ai fost la biserică, că ai pățit ceva, că trebuie să-ți iei o pastilă, un tratament medicamentos. Ca răspuns la aceste voci din afara ființei tale să taci și să nu îți pierzi pacea și bucuria întâlnirii tale cu Dumnezeu. Rodul rugăciunii este rodul bucuriei tale.”

Maica Domnului este considerată de creștini o mijlocitoare, blândeţea însăşi, pururea rugătoare, apărătoarea celor mâhniţi, singuri, a celor pe care nu are cine să-i iubească, să-i miluiască şi să le surâdă. Maica Domnului se află permanent în apropierea celor năpăstuiţi, lângă mamele şi copiii agresaţi şi alungaţi, lângă cei care suferă pe pat de spital sau se află în temniţă, lângă cei neputincioşi.

Cu fiecare an care trece pentru enoriașii parohiei păstorite de părintele Petru Munteanu fiecare sărbătoare începe să aibă dublă însemnătate. Tot mai multe troițe se ridică semețe în Săvinești. Aproape toate sărbătorile sunt legate de ”Stâlpii cerului”, și anume de troițe. Și sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este un adevărat popas duhovnicesc. Frumuseţea acestei sărbători este sporită şi de faptul că în parohie există o troiţă ocrotite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Troița este ridicată de familia doamnei Silvia Văduva, dar de care se îngrijesc și vecinii, familia domnului Pârjoleanu Adi.

„Troița este o mărturisire concretă într-un spațiu al recunoștinței. Spațiul recunoștinței a făcut posibilă prezența acestei troițe și iată cum! Troița pleacă de la o sfântă icoană adusă la biserică pentru sfințire, icoana unui sfânt, a Maicii Domnului sau a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea, fiind sfințită, credinciosul o duce acasă și se roagă ei, către răsărit, cu credință și recunoștință către Bunul Dumnezeu. Iar Dumnezeu îi îndeplinește rugăciunea. Și credinciosul, în această stare de recunoștință, scoate sfânta icoană în drum, pentru a mărturisi celorlalți cât bine i-a făcut Dumnezeu. Ei bine, noi suntem adunați aici datorită credinței noastre în Dumnezeu și datorită evlaviei pe care o avem față de Maica Domnului. Și de aceea îi mulțumim Maicii Domnului pentru prilejul și bucuria pe care ne-a acordat-o astăzi, de a fi împreună, aici, la rugăciune”, a exprimat părintele Munteanu la oficierea slujbei de hram a troiței.

Zi de sărbătoare și pentru familia Craia Stelian și Brândușa, precum și pentru cei din familia micuțului Denis Ioan.

Venirea pe lume a unui copil înseamnă pentru o familie unul din momentele cele mai importante şi mai pline de bucurie. Unul din cele mai mari daruri pe care Dumnezeu îl face omului sunt copiii. “Lăsaţi copiii să vină la Mine, şi nu-i opriţi că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor”(Mt 19, 14)… astfel ne spune Mântuitorul. Înțelegem prin aceasta că ni-l încredinţează pe copil ca apoi să I-l încredinţăm noi Lui.

Bucuria nașterii unui prunc a venit și în familiile Craia Stelian și Brândușa, și Irina Ovidiu și Loredana, care au ales ca la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului să își creștineze odorașii, pe Ioana Petronela și Denis Ioan, două minuății de copii, care de astăzi sunt creștini.

La eveniment și pentru a participa la Taina Sfântului Botez au fost invitați: părintele Albert Iftimie de la parohia Râșca din Tg. Neamț, părintele Calinic de la Mănăstirea Neamț – Schitul Icoana Nouă, precum și părintele Macarie Ionescu de la Mănăstirea Neamț – Schitul Icoana Veche.

Părintele Calinic a explicat semnificația că în Biserica Ortodoxă, Taina Botezului nu este niciodată despărțită de Taina Mirungerii, și de ce pruncii au fost miruiți.

„Taina Sfântului Botez este plină de însemnătate, este o taină prin care sufletul, dar și trupul creștinului care a intrat astăzi în Biserică, intră și în Împărăția lui Dumnezeu. Astăzi, ei au pășit pe calea mântuirii, atât prin rugăciunile părinților, cât și ale nașilor, care le vor fi călăuzitori și care le vor face și părinților bucurii și ajutor.

 În Taina Sfântului Botez, copiii au fost miruiți la cap, pentru că acesta poartă mintea, iar mintea, pe care părintele Munteanu a binecuvântat-o cu Sfântul și Marele Mir este spre a înțelege, atât viața de credință și lumea în care a pășit, cât și celelalte învățături bune pe care copiii trebuie să le aibă, iari când ajung mari să le înfăptuiască. Au fost botezați la ochi, pentru a vedea nu numai lucrurile cele văzute, ci să fie și ochii care văd atât spre mântuire, dar cât și celelalte de folos. Au fost însemnați de părintele la gură, atât pentru a vorbi cele de trebuință vieții, dar și pentru a mărturisi credința noastră, credința ortodoxă cu tot ceea ce este de folos și bun în viață. Au fost miruiți de părintele în dreptul inimii, pentru că acolo este sufletul, iar sufletul este curat, dacă vorba, ochii și mintea gândesc frumos, atunci și sufletul este curat. Părintele i-a miruit și la piciorușe pentru că ei vor păși în viață, începând de astăzi, atât pe calea credinței, dar și în calea vieții. Pentru că calea credinței este foarte frumoasă, dar calea vieții, după cum știți dumneavoastră, este și cu suișuri și cu coborâșuri, și cu bucurii dar și cu greutăți. Dar noi, prin mila bunului Dumnezeu, astăzi ne-am rugat, am făcut rugăciuni pentru ca acești doi prunci, pe care prin mila bunului Dumnezeu i-am botezat, să intre în împărăția lui Dumnezeu, să fie mărturisitorii credinței noastre, să fie ostașii care vor merge mai departe. Suntem între vremuri mai tulburi, dar nu vreau să intru în amănunte, atâta vreau să spun, pentru că mă bucur că sunt copii tineri, sunt aici de față, au văzut botezul și mă bucur că părintele i-a luat cu noi împreună, pentru că așa se face și au văzut și ei botezul. Nu am văzut în multe locuri, dar aici chiar mi-a plăcut, pentru că copiii trebuie să vadă aceste lucruri pe care astfel nu le vom pierde. Vor ei să ni le calce, dar acesta este tineretul nostru, care va duce credința ortodoxă mai departe, atât Denis- Ioan, cât și Ioana- Petronela, care vor avea viață călăuză pe nașii lor.”

Cum se poate încheia o așa zi de mare sărbătoare, ei bine, după Sfânta Liturghie, după slujba de hram a troiței, după Taina Sfântului Botez, părintele Petru Munteanu a oficiat și Taina Sfintei Cununii.

Sergiu și Brândușa, părinții Ioanei Petronela, micuța creștinată astăzi, au primit și ei harul dumnezeiesc ce le sfinţeşte unirea, avându-i alături pe toți cei dragi.

Unirea dintre un bărbat şi o femeie este descrisă în Sfânta Scriptură ca fiind asemănătoare cu unirea dintre Iisus Hristos și Biserica pe care El a întemeiat-o. Sfântul Pavel spune că Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul lui Hristos. În mod similar, bărbatul este capul familiei, în timp ce femeia este inima familiei. Unirea între cap şi inimă face ca dragostea dintre cei doi să fie desăvârşită, cum desăvârşită este unirea dintre Hristos şi Biserică.

Brîndușa Dediu