Părinții Maicii Domnului – Sfinții Părinți Ioachim și Ana

„Uneori Dumnezeu îngăduie ca cineva să nu aibă imediat copii în baza naturii pentru a arăta că natura, dacă este roditoare, este roditoare nu de la sine prin înlănţuirea de legi oarbe ale naturii, ci este roditoare tot prin binecuvântarea lui Dumnezeu. Deci, natura umană când este sănătoasă şi roditoare este pentru că în rodirea însăşi se află lucrător harul lui Dumnezeu. Şi atunci când soţul şi soţia care doresc să aibă copii nu au copii înţeleg mai bine că naşterea de prunci este un dar de la Dumnezeu şi nu un simplu dar natural care vine de la sine în mod automat.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Creștin ortodocșii îi prăznuiesc, la 9 septembrie, pe sfinţii Ioachim şi Ana, ca ”cei prin intermediul cărora toţi am aflat Mântuirea, pentru naşterea Preasfintei de Dumnezeu Născătoarea”.

Sfântul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rânduit ca Mântuitorul să se nască din urmaşii lui. Sfânta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatălui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda. Ioachim şi Ana au avut un copil la bătrâneţe, pe Fecioara Maria, ”Prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu”.

O sărbătoare plină de încărcătură duhovnicească, în cinstea căreia zeci de credincioşi din comuna Săvinești au trecut pragul sfintei bisericuțe construită în cimitirul din comună. În chip deosebit, praznicul a fost așteptat cu bucurie de obștea săvineșteană, a căror capelă și-a sărbătorit hramul.

Sfânta  Liturghie a fost săvârșită de un sobor de preoți, de la parohiile din Săvinești. Au oficiat slujba: părintele paroh Petru Munteanu de la Parohia ”Sfinții Voievozi”, părintele paroh Constantin Lupu de la Parohia ”Sf. Muc. Dimitrie” și părintele paroh Iulian Grigoraș de la Parohia ”Sf. Înviere”.

„Mulțumim Bunului Dumnezeu, care ne-a ajutat astăzi să ajungem la o zi mare și sfântă a comunei noastre. În inima comunei străjuiește de sute ani bisericuță mică și modestă, așa cum a fost, în istorie, viața românilor și a strămoșilor noștri. În jurul ei s-au adunat, încetul cu încetul mormintele celor dragi ai noștri, care au plecat dintre noi și ne-au lăsat iubirea lor nouă. Ei sunt cei care ne-au adunat astăzi, aici, împreună”, a opiniat  părintele Petru Munteanu.

Aflată printre pelerinii prezenți la mormintele celor dragi, doamna Geta Lupoi, enoriașă a Parohiei ”Sfinții Voievozi”, care ne-a povest  în câteva cuvinte istorioara capelei din cimitirul săvineștean.

”Cândva, aici era o capelă din scândură, unde doar se trăgea clopotul când cel adormit  întru Domnul venea la groapă. În anul 1986 s-a cumpărat teren, pentru că cimitirul trebuia mărit. unde s-a construit capela pe care o vedeți astăzi. În anul 1987 a avut loc sfințirea capelei și a avut loc o slujbă arhierească foarte frumoasă. De atunci, rând pe rând, au început să-și găsească locul cei adormiți din comunitatea noastră.

Sunt anumite zile de sărbătoare, Moșii de vară, Moșii de iarnă, ziua Sfinților Părinți Ioachim și Ana, trei zile importante pentru cei adormiți întru Domnul. Este ziua lor, pomenirea tuturor celor adormiți din acest cimitir și atunci se adună toată comuna Săvinești… Toți cei care au rude sau prieteni înmormântați aici. Totodată, la aceste zile de sărbătoare ne întâlnim, comunicăm, ne amintim de vremurile frumoase petrecute cu cei răposați. Iar asta ne face foarte bine. După slujbă, prăznuim acasă cu toate neamurile și cu toți vecinii. Sunt momente și triste, și frumoase”, a menționat doamna Geta Lupoi.

La data de 9 septembrie, de ziua Sfinților Părinți Ioachim și Ana, trei troițe din cele 35 ridicate în parohia săvineșteană, își sărbătoresc hramul. Loc de rugăciune și popas duhovnicesc, acestea au fost construite de familii credincioase, care au dorit să ofere un spațiu de rugăciune pentru toți trecătorii din zonă.

”Mulțumim ctitorilor acestei troițe, pentru că, iată, prin jertfa și prin râvna lor, ne-au făcut această bucurie duhovnicească. Noi am dori să lăsăm celor care vin după noi un îndemn la rugăciune, pentru că omul, când se roagă, respiră altfel, îi bate inima altfel, gândește altfel. Criza prin care noi trecem este criza rugăciunii, dar o rugăciune adevarată. Rugăcunea adevărată este rugăciunea unui om care vede și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate darurile și pentru toate bucuriile. Și de aceea, vă mulțumim ctitorilor, ostenitorilor acestor troițe care ne-ați dăruit această troiță spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea noastră. Mai sunt locuri de ridicat  în comuna Săvinești de troițe. Strada aceasta are mulți gospodari și gospodine care ar putea să lase ca moștenire o troiță închinată și spre pomenirea lor. Vedeți dumneavoastră, cu timpul, cei care sunt săvineșteni get beget sau care au un venit importați aici, de câțiva ani, pot să realizeze câte case și-au mai schimbat fațada. Numai aici, nu departe de noi, era sora Aurica, Dumnezeu să o odihnească, fratele Gheorghe, intram în casa dumneaei, care acum nu mai este, ia uitați ce casă este aici. A dispărut casa lui Aurica, s-a înălțat altă casă, așa cum multe case o să dispară din comuna Săvinești și o să se înalțe altele semețe. Dar o troiță ridicată cu dragoste și cu iubire de cineva, n-o mai dărâmă. Și ea va mărturisi un suflet nobil, va mărturisi pe cineva care a vrut să ne lase nouă un îndemn la rugăciune, un îndemn la iertare, un îndemn la bucurie.

Astăzi, lumea este grăbită și în graba ei, uită de lucrurile importante. Ce este mai important decât să avem pace în suflet, să avem iubire, să avem iertare, să avem bucurii. Noi alergăm disperați de dimineață până seara. Dacă nu ne odihnim duhovnicește, în bucuria și în binecuvântarea rugăciunii. De aceea, vă mulțumim că, iată, am primit în dar de la această familie binecuvântată, care ne-a dăruit cu multă jertfă această poartă către Împărăția lui Dumnezeu. Și rugăm ca Milostivul  Dumnezeu să-I binecuvânteze pe toți cei care se vor închina în fața ei. Rugăm ca milostivul Dumnezeu să le asculte rugăciunile și să le vindece rănile sufletului, pentru că toți avem diverse răni, multe neputințe, multe încercări.”, a subliniat părintele Petru Munteanu în cuvântul rostit la una dintre troițe.

Drepții Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria, erau oameni foarte religioși. Ei s-au căsătorit la Nazaret, iar după cincizeci de ani de căsătorie, cei doi soți nu aveau un copil. Ei trăiau cu speranța că Dumnezeu le va binecuvânta casa cu un prunc. Ioachim și Ana trăiau în credință față de Dumnezeu și duceau o viață cumpătată. Deși se numărau printre familiile înstărite, duceau un trai modest. Doar o mică parte din venitul lor era folosit pentru traiul zilnic. În același timp, Ioachim și Ana dăruiau săracilor o treime din venitul lor și o altă treime o donau Templului din Ierusalim.

Cei doi soți și-au dorit toată viața ca Dumnezeu să le binecuvânteze casa cu un copil. Dar, dorința lor, multă vreme, nu s-a împlinit. Totuși, fiind oameni cu credință în Dumnezeu, Drepții Părinți și-au pus speranța că Părintele ceresc are să le asculte rugăciunile.

După rugăciunile rostite de Ioachim și Ana, Arhanghelul Gavriil s-a arătat celor doi soți și le-a spus că rugăciunea lor a fost ascultată de Tatăl ceresc și ei vor avea un prunc ce se va numi Maria. Îngerul le-a mai spus că fiica lor va fi binecuvântată și prin intermediul ei toate neamurile se vor binecuvânta. După aflarea veștii, Ana a promis că acel copil va fi închinat lui Dumnezeu, ca acesta să slujească în biserică Slavei Sale.

Brîndușa Dediu