„Adesea nu primim imediat vindecarea bolilor trupești, dar dacă ne pocăim, ne rugăm mult și folosim apă sfințită mai întâi ne vindecăm de bolile sufletești, de păcate. Adesea, nu totdeauna, bolile trupești sunt și consecințe ale păcatului. Pe de altă parte bolile ne aduc aminte că viața este dar de la Dumnezeu, nu este darul nostru propriu. Ea este un dar de la Dumnezeu pe care noi trebuie să îl apărăm, să îl cultivăm și să îl sfințim. Timpul vieții pământești este timpul sfințirii darului vieții. Nu contează că trăim mult sau puțin în lume, ci cum trăim, dacă am sfințit darul vieții sau nu l-am sfințit”. (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel)