Scorţişoara în ajutorul glicemiei şi în maladia Alzheimer

Scorţişoara este o mirodenie extraordinară a cărei aromă crează o stare de bună dispoziţie. O mirodenie care ne duce cu gândul la capătul lumii şi la tropice.

Cultivată iniţial în Asia de sud, şi apoi în special în Sri Lanka (redenumită Ceylon), scorţişoara se regăseşte pe mesele tuturor şi în toate renumitele bucătării din lume.

Dar ştiaţi că această comoară, scorţişoara, este una dintre plantele cele mai bogate în antioxidanţi de pe planetă? Încetinind dezvoltarea tumorilor, scorţişoara inhibă indicii inflamatori care sunt resposabili în proliferarea celulară.

Scorţişoara se obţine pornind de la raderea stratului dintre scoarţa internă a arborilor şi învelişul extern şi continuând cu uscarea ei. Prin uscare, scoarţa se rulează şi se decupează în formă de batoane sau se macină, transformându-se în celebra pudră.

Venerată de aproape toate culturile de-a lungul secolelor, scorţişoara şi-a demonstrat calităţile sale medicinale remarcabile:

– stabilizează nivelul zahărului din sânge;

– reduce inflamaţia;

– stimulează sistemul imunitar;

– ameliorează echilibrul neurologic;

– bogată în calciu şi fibre, scorţişoara este una dintre cele mai vechi mirodenii cunoscute din lume.

Egiptenii foloseau scorţişoara la îmbălsămat, chinezii pentru a regla „focul organismului”, evreii, care o valorau ca pe aur, pentru eficacitatea unguentelor.

Cum acţionează

Studiile au arătat că scorţişoara este foarte eficientă în stoparea dezvoltării bacterine, dar şi a ciupercilor, în special a faimoasei şi problematicii „candida albicans”. La nivelul sângelui, prin stimularea receptorilor insulinei (şi reducând insuliorezistenţa), scorţişoara ajută la echilibrarea glicemiei, mai ales că organismul are nevoie să producă mai multă insulină.

Scorţişoara conţine particularităţi active care blochează eliberarea agenţilor inflamatori din membrana celulară. Dacă o aplicăm la rădăcina plantelor, ea acţionează ca un fungicid nepericulos pentru recoltă. Este folosită şi ca insecticid sau pentru alungarea câinilor şi a pisicilor.

Conservarea

Scorţişoara trebuie păstrată în spaţii aerisite şi întunecoase, în recipiente închise etanş pentru a evita oxidarea nutrienţilor săi activi: 6 luni este valabilitatea pentru scorţişoara pudră, 1 an pentu batoane şi mai mult dacă este păstrată la frigider. O dată ce şi-a pierdut aroma dulceagă, şi-a pierdut şi prospeţimea şi trebuie aruncată. De altfel, ea capătă şi gust de rugină.

Între scorţişoara care provine din Ceylon, considerată a fi cea auentică şi cea care provine din China pare că este mică diferenţă. Totuşi, prima are o aromă mai subtilă. Este şi mai puţin bogată în „cumarină”, agent anticoagulant care poate fluidiza sângele. De fapt, cantitatea pe care o folosim este perfectă ca să ne bucurăm de beneficiile acestei plante minunate.

De fapt, provenienţa ei este foarte rar indicată…

Şi asta nu este tot!

Uleiul esenţial de scorţişoară este recunoscut pentru caracterul său anti-microbian. În plus, parfumul său stimulează anumiţi receptori din creier, crescând astfel capacitatea de atenţie şi de memorare. De fapt, cercetători ai Universităţii din Tel Aviv au descoperit că extractul din scoarţa arborilor de scorţişoară inhibă „polipeptidele ameloide oligomere”, proteine toxice identificate în dezvoltarea maladiei Alzheimer. Diminuarea acestor proteine pot îmbunătăţi facultăţile mintale.

Iată o informaţie interesantă pe care vreau să v-o împărtăşesc: dacă vi se întâmplă ca într-o bună zi să vă vindeţi casa, faceţi aroma-terapie cu ulei esenţial de scorţişoară în timpul vizitelor, acesta va crea o stare de bine în locuinţă şi i-ar putea determina pe clienţi să cumpere.

Pe scurt, nu ezitaţi să pudraţi preparatele dv. cu scorţişoară: cerealele sau sucul de dimineaţă, deserturile, iaurturile, ceaiurile de plante. Acestă mirodenie va sta la baza bunei dispoziţii şi a sănătăţii dumneavoastră.

Sursa: cuisine-en-sante.com