Troiţa, la… întoarcere (4)

Dintotdeauna omul, această fiinţă înzestrată de bunul Dumnezeu cu înţelepciune, a căutat să-şi agonisească cele necesare vieţii prin muncă. A dorit să aibă o locuinţă, hrană pentru el şi pentru membrii familiei sale.

Cei mai mulţi au găsit un loc de muncă în localitatea natală sau în apropiere. Platforma industrială Săvinești a fost ridicată în anul 1957, când mai-marii țării i-au dat ca misiune să fabrice o gamă complexă de fire și fibre sintetice și produse chimice. În anul 1958 a fost pus în funcțiune Combinatul de îngrășăminte Azochim, unde lucrau pe atunci aproape 3.000 de nemțeni, primul combinat din România profilat pe producția de îngrășăminte chimice azotoase. Până în 1989, forţa de muncă a săvineştenilor era absorbită de Uzina de fire şi fibre sintetice sau de combinat. Ulterior, prin închiderea celor doi coloşi, au dispărut multe locuri de muncă, fapt ce a determinat plecarea tinerilor, în special, în alte ţări europene (Italia, Spania, Franţa Germania, Regatul Unit).

Nu le-a fost uşor departe de familiile lor!

Cu mari eforturi cei harnici şi chibzuiţi au reuşit să economisească mai mulţi bani şi să revină pe meleagurile natale pentru că… îi cheamă pământul! Aici, şi-au pus în aplicare visurile şi dorinţele plăsmuite în străinătate.

Una din aceste familii este Bulgărea, Dorel şi Marcela. După mai mulţi ani de muncă în Italia, au revenit acasă, în Săvineşti, unde au cumpărat o casă în Dumbrava Vale şi o suprafaţă de teren agricol.

În una din primele nopţi în care familia se odihnea în noua casă, Dorel Bulgărea îşi planifica în gând, fiind un constructor experimentat, ce anexe să adauge în noua gospodărie. În acea noapte, a visat că la colţul casei, unde era un nuc, a apărut o Troiţă luminată, un loc de rugăciune.

A povestit visul în zori soţiei şi copiilor Gabriel, Mihai şi Andreea-Elena şi, cu binecuvântarea părintelui Petru Munteanu au trecut la treabă. În august 2003, s-a sfinţit locul pentru construcţia Troiţei, în faţa casei familiei, la umbra a doi brazi semicentenari (intersecţia străzilor Bistriţei cu Ciocârliei, la numărul 278).

Troiţa a fost zidită şi acoperită de către membri familiei Bulgărea ajutaţi de Ionel Pârjoleanu şi Ion Ghiurcă, doi vecini. Pictura a fost efectuată de către o săvineşteancă, doamna Diaconu.

La 15 august 2004, Troiţa a fost sfinţită de preotul paroh Petru Munteanu, având hramul Adormirea Maicii Domnului. Părintele revine de atunci, în fiecare an, la slujba religioasă de Sfânta Marie Mare, adună toţi vecinii dar şi mulţi alţi credincioşi în jurul Troiţei, fiind unul din momentele cele mai aşteptate în comunitate, căci… e praznic mare!

Zilnic în acest loc de răscruce de drumuri arde o candelă şi sunt lumânări aprinse de către gazdă şi vecini.

Doamne, îţi mulţumim!

Bianca Savin şi prof. Vasile Sandu