Troiţa „Sfânta Cruce”

E începutul lui decembrie 2014 şi apar primii fulgi de zăpadă.

Nepoţii ascultă, dar  ochişorii  lor privesc prin ferestrele casei brăduţul de afară acoperit de păturica sa de nea şi cele două săniuţe care-i aşteaptă spre a merge la derdeluşul de la Coţoi.

Bianca scrie, Tudor ascultă ce le spune bunicul despre o veche troiţă situată vis-a-vis de Troiţa Sf. Mina – pe strada Bistriţei, unde toţi trecătorii se opreau, se închinau şi făceau semnul Sfintei Cruci.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1944, când armatele române se retrăgeau de pe frontul de est  şi se urmărea distrugerea podului peste Bistriţa, au căzut pe teritoriul comunei Săvineşti proiectile şi grenade.

Într-una din zilele verii anului 1999  trei copii, ca şi noi, între 7-14 ani se jucau în şanţul drumului din faţa casei. Au găsit o grenadă, au început să se joace cu ea şi a explodat. S-a sfârşit viaţa a doi fraţi, Culiţă şi Fănică de 11 şi 7 ani. Al treilea copil a rămas cu degetele mâinii sfârtecate. În memoria lor a fost construită o Sfântă Cruce din lemn, sculptată de un meşter iscusit, necunoscut, la locul nenorocirii. Sf. Troiţă a fost mutată în curtea lor, la câţiva metri de gardul de la drum.

Timpul a trecut, lemnul a putrezit şi s-a rupt. Neculai Mihăieş, Vica Gârbea, Tina Rusu şi vecinii au rămas cu imaginea vie a Troiţei în minte. Astăzi se mai vede o bucăţică de 15-20 cm din lemnul Sf. Cruci, iar alături s-a plantat un pin  ce a crescut până la înălţimea unui copil, acum acoperit de zăpadă.

Este bine să nu se uite acest loc, să se aprindă o lumânare în amintirea neînmormân-taţilor copii. Dumnezeu să-i ierte!

Bianca Savin şi prof. Vasile Sandu