Troița – stâlpul cerului

Troiţa românească se ridică neînfrântă, ca un semn al credinţei nestrămutate, dar şi al rezistenţei strămoşilor noştri. Troiţa sau stâlpul cerului are rol ritual şi închipuie axul cosmic, pentru că, odată înălţat, teritoriul din jurul lui devine locuibil.

Deși trăim în vremuri caracterizate de consumerism, calculator și internet, de agitația cotidiană, sesizăm cu bucurie că la sate se mai păstrează obiceiul de a se construi și sfinți troițe la margini de drumuri, la capetele de poduri sau la fântâni.

Troiţele sunt aşezate la bifurcaţia unor drumuri, la răscruce, pentru că diavolul ne ispiteşte mai ales în momentele de cumpănă, în cele în care suntem nehotărâţi şi trebuie să luăm o decizie importantă, îndemnându-ne să ne abatem de la calea cea dreaptă şi să apucăm pe căi greşite.

Comunitatea săvineșteană, enoriași ai parohiei ”Sfinții Voievozi” din Săvinești, păstrează cu sfințenie legătura cu Dumnezeu, arătându-și mereu recunoștința față de ajutorul primit de la El.

Printre ei se numără și familia Tănase Sergiu și Felicia, oameni cu frică de Dumnezeu, care în momentele dificile ale vieții au apelat la ajutorul Bunului Dumnezeu, fiind plecați departe de casa părintească și de cei dragi, drept pentru care au hotărât să înalțe o troiță în Lunca Bistriței din Săvinești, închinată Femeilor Mironosițe.

În parohia săvineșteană sunt 35 de troițe, ridicate până în prezent, iar în Lunca Bistriței, spațiul unde se sărbătorește an de an Duminica Mironosițelor, se construiește troița cu numărul 36 ce va avea hramul la ziua Femeilor Creștine.

”Anul acesta, de ziua Mironosițelor, împreună cu soțul, ne uitam cu plăcere și cu drag pe paginile de socializare, de departe de casă, să-l vedem pe Părintele nostru drag, mama și toți enoriașii noștri, cum sărbătoresc și cinstesc ziua Femeilor Mironosițe. Soțul meu, Sergiu, a participat și el de cîteva ori la diferite slujbe de hram ale troițelor, când veneam în țară și  m-a întrebat cum de nu avem o cruce, la care să ne închinăm. Seara am sunat la mama și am luat această hotărâre, să facem, cât ne ajută Bunul Dumnezeu cu sănătatea, o troiță închinată femeii evlavioase și credincioase! Am emoții, sper cu ajutorul lui Dumnezeu să putem reuși și să ne bucurăm cu toții !DOAMNE AJUTĂ-NE!”, a mărturisit doamna Felicia Tănase.

Astfel, la data de 11.08.2021, a avut loc sfinţirea noii troiţe ridicată în comunitatea săvineșteană, slujba de sfințire fiind oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.

La finalul slujbei, părintele paroh a mulţumit membrilor familiei donatoare, reprezentată de doamna Lina Horciu, mama Feliciei Tănase, după care credincioşii prezenţi s-au închinat Sfintei Cruci. La eveniment au fost prezente familiile Țuțuianu Ion și Elena, Savina Constantin și Veronica, Dorina Negoi, care au marcat locul de închinăciune cu Sfânta Cruce.

Trecând pe lângă o troiță și spunând cu credinţă o scurtă rugăciune în dreptul acesteia, prin care cerem de la Dumnezeu să ne arate drumul cel bun, să avem şi încredinţarea că nu vom fi părăsiţi nici o clipă de îngerul păzitor al Domnului. Prin Sfânta Cruce ne-a venit izbăvirea şi ea trebuie să ne călăuzească viaţa până la mormânt. Troiţele sunt cele care ne vor arăta întotdeauna calea cea bună, care ne vor arăta „Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Din vremuri îndepărtate poporul roman a fost creștin, iar sentimentul său religios s-a materializat prin dăruirea jertfelnică cu care și-a ridicat sfintele locașuri de închinare. Pe lângă biserici, o categorie aparte, a acestor locuri consacrate unde romanul aduce slava lui Dumnezeu, o constituie troițele.

Ceea ce numim cu termenul generic „troiță“ (înțeles în tot cuprinsul spațiului românesc), poartă zonal alte denumiri, precum: „cruci la răscruci“ (în nordul Moldovei), „răstigniri“ (în Maramureș), „icoane“ (în Valcea), „rugi“ (în ținutul Pădurenilor), „lemne“ (în documentele mai vechi), „cruci“ (în Transilvania și Oltenia).

Din punct de vedere etimologic cuvântul „troiță”, provine din slavul „trojka”, ceea ce duce cu gândul la monumentul creștin, arhetroiță, a cărei imagine privită cu evlavie de către strămoșii noștri, i-ar fi influențat pe slavii care-i priveau închinându-se, să o asocieze cu Sfânta Treime, căci privirea unei troițe era urmată de însemnarea cu Sfânta Cruce și de închinarea la Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi.