Viața ca dar de la Dumnezeu este cel mai minunat cântec. Trebuie doar să învățăm să-l cântăm…
Tot ce ne oferă acest dar dumnezeiesc (însoțit de multe alte daruri) trebuie folosit pentru a putea învăța cântecul compasiunii, al împărtășirii, al bucuriei. Doar așa înțelegem acest cor minunat, alcătuit de întreaga creație a lui Dumnezeu.
Înțelegând aceasta intrăm în marea orchestră a Creatorului devenind părtași la simfonia celestă.
Tonul și partitura acestei melodii divine îl compune Iubirea și Adevărul. Pe această tonalitate descoperim cântecul dumnezeiesc al vieții din noi. Iubirea trăiește prin Adevăr și Adevărul trăiește prin melodia Iubirii.
Dacă Iubirea este un cântec, acesta-i Adevărul, iar dacă Adevărul are un cuvânt, acela-i Iubirea.
În viața ”cântec cu Hristos” descoperim că Adevărul nu poate trăi într-un suflet în care nu este Iubirea, fiindcă Iubirea este viața Adevărului și Adevărul stă în inima Iubirii.
Disonanța cântecului apare în prezența diavolului.Viețuind în afara cântecului divin, căzând din Iubire și Adevăr, diavolul devine mincinos și tatăl minciunii. Când grăiește minciuna se întrerupe orice cântec. Un zgomot asurzitor care caută să cuprindă totul devine personalizarea urii împotriva Adevărului. Acest vuiet asurzitor este cuprins de ură și minciună ce lucrează împreună, după cum lucrează Adevărul cu Iubirea.
Adevărul și Iubirea aduc în mod armonios în sufletul omului harul, mila și pacea lui Dumnezeu. Dragostea se bucură de Adevăr iar ele sunt Hristos, cântecul și bucuria vieții noastre.
Să căutăm să învățăm să descoperim marele dar al vieții și frumusețea smerită și luminoasă a bisericii noastre care este mireasa lui Hristos.
Pr. Petru Munteanu, 15 ianuarie 2014