1 Mai -ziua întâi, pomenirea sfântului prooroc Ieremia

1 Mai -ziua întâi, pomenirea sfântului prooroc Ieremia

Acesta din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc, trăgându-se din Anatot.
După ce a fost robit Ierusalimul de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt şi acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. Şi murind a fost îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru că egiptenii l-au mărit, văzând folosul de la el. Fiindcă prin rugăciunea lui fuseseră omorâte aspidele, care prăpădeau pe egipteni; de asemenea fuseseră omorâte şi fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru aceasta creştinii din acele părţi, până astăzi, rugându-se merg în locul unde este mormântul proorocului, şi luând ţărână se tămăduiesc de muşcările aspidelor. Se spune că Alexandru Macedon stând deasupra mormântului proorocului, şi aflând cele despre el, ia mutat moaştele în Alexandria.

Deci a zis Ieremia către preoţii Egiptului, că va să se facă un semn, adică au să se cutremure idolii Egiptului, şi vor cădea la pământ din pricina Mântuitorului prunc ce se va naşte în iesle din Fecioară. Şi pentru aceea până astăzi, ei au în loc de Dumnezeu o fecioară lehuză, şi punând un prunc în iesle, i se închină. Despre aceasta fiind întrebaţi de regele Ptolomeu, i-au spus că taina aceasta se trage de la strămoşi, şi a fost transmisă părinţilor lor de un cuvios prooroc, şi că aşteaptă sfârşitul tainei. Şi spun despre proorocul acesta că mai înainte de prădarea Templului a luat chivotul legii şi cele ce erau în el, şi a pus de le-a îngropat sub o stâncă de piatră, şi a zis către cei ce erau acolo: „S-a dus Domnul din Sinai la cer. Şi iarăşi va să vină în Sinai cu putere, şi va fi vouă semnul venirii Sale, când se vor închina toate neamurile la lemn”. Şi a zis că nimeni în afară de Aaron preotul, nu va putea scoate chivotul acesta şi că nimeni nu va deschide tablele care sunt în el, nici dintre preoţi, nici dintre prooroci, în afară de Moise alesul lui Dumnezeu.

Iar la înviere întâi se va ridica chivotul şi va ieşi din pământ, şi va fi pus în muntele Sinai, şi se vor aduna toţi sfinţii acolo, aşteptând pe Domnul, şi fugind de vrăjmaşul care va căuta să-i omoare. Iar în piatra aceea a scris cu degetul său numele lui Dumnezeu şi s-a făcut tiparul literelor ca o cioplitură de fier. Şi nor luminos îndată a acoperit numele acela. Şi nu va putea nimeni să chibzuiască locul, şi nici nu va putea să cinstească numele lui Dumnezeu până în ziua aceea. Însă piatră este în pustiu, unde s-a făcut întâi chivotul de Veseleil între doi munţi, unde zac Moise şi Aaron. Şi se arată noaptea norul ca lumină la locul acela în chipul cel dintâi, după cum israelitenilor li se arăta norul noaptea şi-i lumină.

Proorocul Ieremia era bătrân de ani, mic la statul trupului, barbă având din sus lată şi jos îngustă. Şi se face soborul lui în biserica sfântului apostol Petru, care este aproape de biserica cea mare.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vata Persul, care de sabie s-a săvârşit în timpul prigoanei lui Sapor al II-lea, împăratul perşilor şi închinător al focului.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Filozoful, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna în Hristos, de care vorbeşte şi Paladie în a sa Istorie lausiacă.

Sfânta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit în Mănăstirea Tabenna din Egipt în timpul secolului al Vl-lea. Prefăcându-se nebuna, ea se comporta ca o persoană anormală, care nu stătea la masa cu celelalte măicuţe din mănăstire. Unele o priveau cu mila dar Isidora a îndurat acestea cu răbdare şi smerenie, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.
Ea făcea cele mai urâte şi murdare munci de la bucătărie şi din toată manăstirea. Îşi acoperea capul cu o cârpă şi în loc de mâncare gătită, se hrănea cu spălaturile rămase în oalele murdare. Ea nu s-a mâniat niciodată, nu a spus nici o vorbă jignitoare nimănui, nu a cârtit niciodată împotriva lui Dumnezeu sau a vieţuitoarelor mănăstirii, folosind mult tăcerea.

Odată, un călugăr din deşert, Sf. Pitirim, a avut o viziune în care i-a apărut îngerul Domnului care i-a spus să meargă la mănăstirea Tabenna unde va vedea o măicuţă care umbla cu o cârpă pe cap. Ea slujeşte tuturor cu dragoste şi îndură mila lor fără să se plângă iar inima şi gândurile ei sunt numai la Dumnezeu. „Dar tu, care stai în singurătate, ai gânduri care zboară deasupra întregii lumi.”
Părintele s-a pornit spre manăstirea Tabenna dar nu a găsit-o printre măicuţe pe cea despre care i s-a spus în vedenie. Dar ele au dus-o pe Isidora la sfânt, considerând-o demonizata. Aceasta a căzut în genunchi în faţa lui cerând binecuvântare dar Sf. Pitirim s-a închinat până la pământ cerându-i ei să-l binecuvânteze mai întâi.

Măicuţele au rămas uimite de cele întâmplate şi sfântul le-a răspuns următoarele: „În faţa lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decât noi toţi!” Auzind acestea ele s-au căit şi au mărturisit că s-au comportat necuviincios cu aceasta sfântă măicuţă, cerând iertare pentru fapta lor.
Sfânta Isidora, stânjenită că a fost descoperită în lucrarea ei, s-a ascuns intr- un loc neştiut de nimeni şi se presupune că s-a mutat la Domnul în jurul anului 365.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sava, care s-a săvârşit fiind spânzurat în smochin.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor măriţilor trei noi cuvioşi mucenici: Eftimie, ce se trăgea cu neamul din Demiga Peloponesului, şi în Constantinopol la anul 1814, la douăzeci şi două martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel ce se trăgea din Zagora veche şi în Constantinopol, în acelaşi an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a săvârşit; şi a lui Acachie, cel ce se trăgea din Tesalonic şi în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai, prin sabie s-a săvârşit.

Se săvârşeşte pomenirea acestor trei sfinţi noi-mucenici în cinstitul lor mucenicesc locaş ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Aţos, unde se găsesc şi capetele mucenicilor.
Sfântul noul mucenic Eftimie este pomenit aparte şi în ziua de 22 martie. Iar sfântul noul- mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.