2 ianuarie – Înainteprăznuirea Botezului Domnului; Sf. Silvestru, Episcopul Romei; Sf. Serghie

Sf. Silvestru, episcopul Romei.
Sfântul Silvestru s-a născut la Roma şi a fost ucenicul lui Chirin prezviterul. Iubitor fiind de străini, pe care îi primea adesea în casa sa, Silvestru a găzduit pe un preot, Timotei, venit la Roma din Antiohia, ca să propovăduiască evanghelia. Petrecând Timotei un an şi jumătate în casa lui Silvestru, multă credinţă i-a trecut, învăţându-l cele bune. Timotei, întorcând la Dumnezeu pe mulţi romani, a fost prins de Tarciniu, eparhul cetăţii, care l-a schingiuit, tăindu-i capul.
Silvestru i-a căutat sfintele lui moaşte şi i le-a îngropat cum se cuvenea. Eparhul, aflând, l-a chemat la sine şi, cerându-i să jertfească idolilor, îl ameninţă cu munci grele. Silvestru, fără temere, i-a răspuns: – Sufletul tău chiar în noaptea aceasta se va cere de la tine şi tu nu vei putea să-mi faci ceea ce zici.
Auzind aceasta, eparhul a trimis la temniţă pe Silvestru, iar el s-a dus să ospăteze. Mâncând peşte, i s-a pus un os în gât şi după puţină vreme a murit din aceasta, neputându-i face nimic nici un doftor.
Silvestru a fost scos din temniţă şi, mulţi văzând minunea aceasta, au crezut şi s-au întors la credinţă.
Împlinind vârsta de treizeci de ani, Silvestru a fost hirotonit diacon şi, murind episcopul Miltiade al Romei, s-a suit pe scaun Silvestru, fiind ales de toţi. El a păscut turma lui Hristos ca un apostol, chemând şi îndemnând pe toţi – şi mai ales pe preoţii răzleţiţi de la cele ale bisericii – să se întoarcă la dreptele căi.
El a dat romanilor numiri pentru zilele săptămânii (Lascarov-Moldovanu, pp. 48-49).
În zilele acelea se afla un balaur rău făcător sub muntele Tarpia, pe care se zidise Capitoliul.
Acestui balaur, poporul, ca să-l îmblânzească, îi aducea jertfe, ca unui Dumnezeu. Necredincioşii au zis lui Silvestru:
– Dacă vrei să te credem, coboară-te în peşteră şi fă, cu puterea Dumnezeului tău, să nu mai iasă balaurul de acolo şi să ne mai facă rău.
Postind, el şi poporul credincios, trei zile şi rugându-se, Sfântul Petru i s-a arătat în vedenie şi i-a spus ce trebuie să facă.
Urmând sfatul, Silvestru s-a dus cu preoţii şi cu credincioşii la gura peşterii, a făcut acolo slujbă şi pe urmă a intrat el singur în peşteră.
Aflând acolo nişte uşi, le-a închis, zicând:
-Să nu vă mai deschideţi până la a doua venire a lui Hristos!…
Uşile s-au închis şi balaurul n-a mai ieşit.
Văzând poporul această minune, mulţi au crezut (Lascarov-Moldovanu, p. 49).
Sf. Serghie. În această zi sfântul Serghie de sabie s-a săvârşit (Mineiele, V, p. 43).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român