22 august

În această lună, în ziua a douăzeci şi două, pomenirea Sfântului Mucenic Agatonic şi a celor împreuna cu dânsul: Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin şi Severian.
Mucenicul lui Hristos Agatonic a trăit în zilele împăratului Maximian (284-305), şi era dintr-o familie bună şi cunoscută, cea a Hypasienilor.
Un orecare comis, anume Evtolmie, a fost trimis în Nicomidia de împăratul, ca să omoare pe creştini. Şi mergând cu o corabie, a sosit la limanul Carpin, şi acolo aflând pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, care mărturiseau pe
Hristos, i-a osândit la moarte prin cruce.
După aceea întorcându-se la Nicomidia, şi aflând că cel ce era principe a crezut printr-un oarecare Agatonic, care întorcea pe păgâni de la închinarea la idoli, şi-i aducea la Hristos, a trimis şi i-a prins pe amândoi. Pe Sfântul Agatonic l-a bătut rău, iar pe principe l-a adus în Tracia unde se afla împăratul, ca să dea seama la dânsul. Şi ajungând la satul Patamo, a omorât pe Sfântul Zinon, pe Teoprepie şi pe Achindin (icoana sfântului Achindin), cu cumplite chinuri, căci nu puteau să mai umble din pricina rănilor.
După aceea apropiindu-se la Calcedon, a omorât cu sabia şi pe Sfântul Severian care propovăduia cu îndrăzneală pe Hristos.
Iar la Bizanţ, stând înaintea lui, Agatonic cu cei ce erau împreuna cu dânsul legaţi şi cu prinţul, şi scoţându-l afară din cetate, l-a chinuit rău. Sosind la Silivria (Selimbria) la locul ce-l zis Amuş, unde era Maximian, li s-au tăiat capetele lui Agatonic împreuna şi prinţului şi celorlalţi creştini, câţi adusese comitul din Nicomidia. Şi aşa au luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Antusa şi a Sfinţitului Mucenic Atanasie episcopul care a botezat-o pe dânsa, şi pe Mucenicii Harisim şi Neofit, slugile ei.
Sfântul sfinţitul mucenic Atanasie, episcop al oraşului Tars din Cilicia, care a botezat-o pe monahia Antusa, s-a săvârşit prin sabie sub împăratul Aurelian (270-275).
Iar aceasta muceniţă Antusa a trăit în zilele împăratului Valerian din cetatea Seleucia, şi era fiica lui Antonie şi Mariei, care erau foarte bogaţi şi slujeau idolilor. Deci crezând ea în taină şi dorind să ia botezul lui Hristos, şi să vadă pe episcopul Atanasie care propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu în Tarsul Ciliciei, a convins pe maică-sa de i-a dat o pereche de catâri, zicând că se duce Ja doica ei; şi luând cu sine doi fameni robi, pe Harisim şi pe Neofit, s-a dus. În vremea când mergea ea pe cale s-a făcut o minune înfricoşătoare. Căci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de îngeri a stat de fata înaintea ei şi dacă l-a văzut şi a aflat cine este, l-a rugat, căzându-i la picioare, ca să o săvârşească cu dumnezeiescul Botez. Dar nefiind apa, a făcut episcopul rugăciune, şi îndată a ieşit de jos o fântâna, şi s-au arătat doi îngeri în chip de slujitori, dând doua veşminte albe sfintei; deci se boteza ea şi cele două slugi ce erau cu dânsa, şi dându-şi haina ei cea scumpă şi grea de aur ţesuta episcopului, l-a rugat să o dea la săraci. Iar ea, îmbrăcându-se cu haina mai smerita şi mai proastă, s-a dus la doica ei, care nu a primit-o, înfruntând-o pentru hainele cele proaste cu care era îmbrăcată şi pentru credinţa în Hristos.
Deci întorcându-se la maică-sa şi aflând-o mâhnita ca fiica ei se botezase în Hristos, ieşind pe ascuns, s-a dus la episcopul Atanasie, şi a luat cinul călugăresc şi se îmbraca în haine de păr, şi aşa ridicând Crucea Domnului, să dus în pustie. Şi locuind douăzeci şi trei de ani cu fiarele, şi luând hrana de la ele prin dumnezeiasca pronie, şi suferind multe bântuieli de la demoni, şi-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatră unde era obişnuită a dormi.
Iar pe episcopul Atanasie prinzându-l închinătorii la idoli, l-au dus la Valerian împăratul şi dându-i strânsoare cu multe chinuri i s-a tăiat capul. Asemenea şi ceilalţi doi sfinţi fameni mai sus zişi, Harisim şi Neofit, fiind oameni mai de cinste ai fercitei Antusei, şi fiind botezaţi împreuna cu dânsa de episcopul Atanasie, despărţindu-se stapâna-sa de ei şi săvârşindu-se şi episcopul ca mucenic, ei s-au dus la Valerian, şi numindu-se că sunt creştini, au fost trimişi în fiare la ducele Apelian. Şi mărturisind înaintea lui pe Hristos Dumnezeu adevărat, au fost chinuiţi şi apoi li s-au tăiat capetele.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Irineu, Or şi Oropsis.
Fericitul Irineu era diacon al Bisericii şi propovăduia în privelişte pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Pentru care fiind prins de elini şi dus la domnitor, îndată cu Or împreuna şi cu Oropsie, au fost aruncaţi în foc; şi ploaie îndată pogorându-se au ieşit din foc nevătămaţi, apoi au fost daţi la fiare şi spânzurându-i de un lemn, i-au strujit cumplit; şi din toate acestea rămânând nevătămaţi li s-au tăiat capetele cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea şi prăznuirea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu la Pirso, din Elada.