31 Ianuarie
În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea Sfinților făcători de minuni şi doctori fără de arginți, Chir şi Ioan. Aceşti sfinți mucenici au trăit în zilele împăratului Dioclețian.
Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. În prigoana pornită atunci împotriva creştinilor, Chir s-a dus spre mare, către aşa-zisul sân al Arabiei, şi luând cinul călugăresc a locuit acolo. Iar Ioan venind la Ierusalim şi auzind de minunile ce le făcea Chir, că vindecă tot felul de boli şi de neputințe, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflând unde se găsea Chir, s-a dus la el şi a viețuit laolaltă cu el. Şi trăind ei acolo, au auzit că a fost prinsă o femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia, pentru credința în Hristos, şi că trebuie să stea în fața judecătorului. Sfinții s-au temut că nu cumva femeile, de teama chinurilor, să cadă din credință.
De aceea au mers la ele şi le-au îmbărbătat să rămână tari în chinuri. Din această pricină au fost prinşi şi ei, şi după multe chinuri li s-au tăiat capetele, împreună cu femeile despre care a fost vorba.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei mucenițe Atanasia şi a celor trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia. Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion şi Papia, cei din Corint. Aceşti sfinți mucenici au fost prinşi, pentru mărturisirea lui Hristos, în vremea împăratului Deciu, în anul 250. Fiind aduşi înaintea lui Tertius antipatul, care cârmuia din Corint țara Eladei, (căci sfinții aceştia erau cu toții din Corint) după multe chinuri grele de suportat şi-au primit sfârşitul vieții în felurite chipuri: Victorin, Victor şi Nichifor au fost băgați în piuă şi zdrobiți până şi-au dat sufletele; Claudie a răposat după ce i-au tăiat mâinile şi picioarele; Diodor a fost ars, iar lui Serapion i s-a tăiat capul; Papia a fost înecat în mare.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei mucenițe Trifina. Această sfântă muceniță a fost din cetatea Cizicului, care este aşezată în Helespont, fiică a unui senator pe nume Anastasie şi a Socratiei, care era creştină.
Trifina a mărturisit pe Hristos, nu fiind târâtă de alții la judecată, ci singură s-a înfăţişat, ocărând şi batjocorind grozăviile cu care nebunilor şi nepricepuților li se părea că cinstesc pe idolii lor. Totodată învăța pe toți să părăsească deşertăciunile şi se ruga lui Dumnezeu să-i întoarcă de la necredință. De aceea a fost aruncată la chinuri de Chesarie dregătorul. La sfârşit au aruncat-o la fiare care nu s-au atins de ea; dar un taur, venind, a lovit-o cu coarnele şi a spintecat-o. Şi spune tradiția că, acolo unde i să vărsat sângele, a izvorât o fântână cu apă curată, din care bând şi femeile, cărora după naştere le pierea laptele, îndată dobândeau din nou lapte. Şi nu numai la femei ci şi la dobitoace de parte femeiască, lipsite de lapte, se zice că dacă beau din apa aceea, le venea laptele.