Păstrarea tradiţiilor

Tradiţiile romanilor sunt comori care nu ar trebui uitate sau părăsite şi nici schimbate cu obiceiurile altor ţări, întrucât ele ne caracterizează, ne definesc şi readuc în memoria colectivă sacrificiile şi frumuseţea vieţii strămoşilor noştri.
Uitarea acestora duc încetul cu încetul la pierderea atât a identităţii naţionale, cât şi a bucuriei vieţii cotidiene, aceasta devenind mai monotonă si mai searbădă datorită faptului că lăsăm grijile să ne ia strălucirea sărbătorilor. Obiceiurile primite în dar de la bunici au o însemnătate aparte, fiind încărcate cu o adâncă semnificaţie. Simplitatea şi iubirea implicată în desfăşurarea acestora au dăinuit în timp si ne-au făcut cunoscuţi la nivel internaţional, aducând în România numeroşi vizitatori captivaţi de unicele tradiţii care pentru noi încep să îşi piardă farmecul.
Noua generaţie îşi aţinteşte privirea spre micile ecrane, lăsând să treacă pe lângă ea farmecul unor colinde împărtăşite de veselii colindători, armonia care strânge familia în jurul mesei pline de bucate, uniunea creată de o horă care strânge întreaga comunitate. Noi trebuie să ne amintim întotdeauna de obiceiurile acestei minunate ţări care fac parte din istoria noastră. Până la urma, după cum aminteşte Nicolae Iorga: ,,Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte parinţii.”
Este datoria fiecăruia dintre noi să ne păstrăm obiceiurile, indiferent de vârstă sau de categoria socială, deoarece esenţa spiritului tradiţional românesc trebuie să ramână în sufletele noastre.

Bianca Savin