Maica Domnului e supărată pe aceia care nu-i cer nimic

Acest mărgăritar duhovnicesc al părintelui Arsenie Papacioc mi-a plăcut foarte mult și cred cu tărie, că e perfect adevărat ce a spus marele duhovnic al neamului nostru. De ce cred așa? Fiindcă Maica Domnului are
o inimă de mamă, atât de bună și de milostivă, încât nu poate rămâne indiferentă la suferințele și lipsurile noastre și ne îmbrățișează cu brațele iubirii necondiționate, ne ocrotește cu Sfânt Acoperământul Său pe toți cei ce îi cerem ajutorul.
Bunul Dumnezeu, Măicuța Domnului, sfinții – casnicii și prietenii lui Dumnezeu – îngerul păzitor, nu ne forțează să le cerem ajutorul, nu ne forțează să credem că mereu veghează asupra noastră și ne binecuvântează cu al lor Har și iubire de oameni, dar se întristează când refuzăm ajutorul și iubirea lor, preferând nefericirea în locul fericirii, tristețea în locul bucuriei, deznădejdea în locul nădejdii, întunericul în locul luminii, păcatul în locul virtuții, ș.a.m.d.
Măicuța Domnului ne iubește atât de mult!!! Ar vrea să fim mereu cu sufletul plin de bucuria ca roadă a Duhului Sfânt, ar vrea să strigăm la Ea în necazuri și ispite, în suferințe și nevoi, ar vrea să fim curajoși și să îndrăznim să-i cerem ajutorul, ar vrea să nu ne îndoim niciodată că nu mijlocește pentru noi în fața Tronului Sfintei Treimi. Se supără Măicuța Domnului când nu-i cerem nimic și ne lipsim de darurile minunate pe care ni le-ar oferi cu multă dragoste, așa cum o mamă iubitoare oferă copiilor ei: iubirea, milostivirea, rugăciunea, timpul vieții ei, așa cum o mamă iubitoare se dăruiește pe sine copiilor ei.
Măicuța Domnului veghează și asupra celor ce nu-i cer nimic, dar pentru cei care îi cer ocrotirea, mijlocește grabnic. Celor care îi cer ajutorul, le poartă poverile, le alină suferințele, le luminează mintea și sufletul, înțelepțindu-i pentru a găsi soluțiile cele mai bune și de folos, potrivite pentru rezolvarea problemelor lor, le șterge lacrimile ochilor inimii, lacrimi izvorâte din cauza răutăților, nedreptăților, judecăților și prejudecăților de tot felul, urii, invidiei, clevetirii, minciunilor, egoismului, indiferenței, care stăpânesc lumea toată. Celor care îi cer ajutorul, Măicuța sfântă le poartă Crucea spirituală când cad sub povara ei, nemaiputând înainta pe drumul vieții de unii singuri. Măicuța sfântă le poartă crucea, ca să Îl ajute astfel și pe Fiul Ei iubit, pe Domnul Iisus Hristos, să-I ușureze și Lui povara, căci cu iubirea Sa de oameni ar purta
singur, aceste cruci aruncate de cei care și-au pierdut credința, nădejdea, curajul, puterea și voința de a înainta pe drumul vieții, nu numai când acesta este lin și fără obstacole, ci și când este abrupt și plin de capcane de tot felul.
Măicuța Domnului vindecă neputințele trupești și sufletești ale celor care îi cer tămăduire, Măicuța Domnului vine cu drag să slujească celor bolnavi, celor gârboviți de anii bătrâneții, celor uitați și părăsiți de copiii lor, de rudele lor, de semenii lor. Vine cu drag să slujească orfanilor și văduvelor, asigurându-le pâinea zilnică. Vine să slujească cu drag tuturor copiilor care o strigă să-i ocrotească de toată primejdia, așa cum a ocrotit de foc pe copiii lăsați închiși de mama lor în casă, atunci când s-a dus la treburile câmpului, pe copiii lăsați în grija mamei din icoană.
Măicuța Domnului ajută pe ce ce au devenit sclavii celui rău să scape din lanțurile păcatului, atunci când conștiința lor adormită de minciunile și promisiunile viclene ale vrășmașului se trezește din somnul spiritual.
Măicuța sfântă e grabnic ajutătoare pentru toți cei care strigă cu nădejde și credință la Ea, cu credința autentică, care te face să crezi că Maica Domnului e mama care te poartă în brațe când ești obosit și doborât de poverile vieții, e mama care te îmbrățișează cu iubire la pieptul ei în care bate o inimă ce cuprinde în ea întreaga lume cu suferințele și necazurile ei.
Recunosc, că eu strig de multe ori la Măicuța sfântă și o rog să fie mama mea, să fie mama care mă iubește în ciuda tuturor defectelor mele, să fie mama care mă strânge cu iubire la pieptul ei, când mă simt tristă,
deznădăjduită, nedreptățită, umilită, batjocorită de cei din jurul meu, când mă simt păcătoasă și murdară de mâlul greșelilor și patimilor mele, când mă simt prinsă în capcana celui rău. Mă cuibăresc în brațele mamei cerești și e atât de bine când sunt acolo, e atât de fericit și de liniștit sufletul meu, când mă simt ocrotită de Maica sfântă! E locul cel mai cald și mai primitor, e locul unde uit de toată grija cea lumească, de toată durerea sufletului meu, de toată deznădejdea cea rea care-mi răpește pacea și bucuria inimii. Mă cuibăresc în brațele mamei cerești și îi spun: Mama mea, nădejdea mea, apără-mă de răutatea celor ce nu mă iubesc și-mi vor răul, apără-mă și de răutatea din inima mea, care mă împiedică să fiu sălaș al Duhului Sfânt! Maica mea cea bună, iubește-mă, Te rog, iubește-mă mult de tot, deși nu merit, pentru ca iubirea Ta să umple golul din inima mea, golul care îmi ține sufletul în tristețe și întuneric, iubește-mă, Te rog, și-mi înveșmântează sufletul în lumina nădejdii și bucuriei, în lumina speranței și credinței! Mama mea din cer, acoperă-mă cu Sfântul Tău Acoperământ ca să nu pot fi atinsă de nimic urât și rău din lumea în care trăiesc! Măicuță sfântă, șterge-mi, Te rog, lacrimile de neputință, care îmi umplu ochii inimii și ai sufletului, Te rog, ajută-mă cu rugăciunile Tale sfinte să răzbat prin hățișurile acestei vieți, să am curajul să lupt cu toate patimile mele, să am putere să înlătur orice obstacol de pe drumul vieții, care mă împiedică să mă întorc ACASĂ! Te rog, Maica mea, ajută-mă să trăiesc în spațiul Învierii lui Hristos, ajută-mă să-L iubesc pe Fiul Tău, din toată inima mea, cu toată puterea mea, ajută-mă să-L mărturisesc cu iubire și credință cu întreaga mea viață! Ajută-mă să nu-L întristez cu păcatele mele, vreau să fii fericită că-L iubesc mult pe Fiul Tău. Știu, că cea mai mare bucurie a Ta e să fie Fiul Tău, iubit și cinstit. Mamă, sunt îndrăzneață, cu cererile mele, nu-i așa? Tu mă iubești, însă, și mă înțelegi. Tu nu te superi pe mine, dacă strig la Tine când am nevoie de ajutorul Tău, ci cred cu tărie, că Te-ai supăra mai mult, dacă nu aș face-o, fiindcă așa aș arăta că nu am încredere, că ești grabnica mea ajutătoare. Nu-i așa, Măicuța mea iubită?
Alteori, mă cuibăresc și la picioarele Măicuței sfinte și o rog să mă mângâie pe creștet, o rog să mă lase să-i îmbrățișez și să-i sărut cu iubire picioarele, o rog să-mi primească florile ce i le ofer cu iubire și recunoștință în dar. Cât e de minunat când Te simți iubită de Măicuța Domnului! Și când sunt iubită de Măicuța, nu mai sunt egoistă, atunci aș vrea să simtă și cei dragi ai mei și dușmanii mei și întreaga lume, iubirea Sa dătătoare de viață și o rog cu curaj să reverse și asupra lor, milostivirea și iubirea Ei. Și nu m-a lăsat niciodată Măicuța mea cea dragă să mă îndoiesc că nu mi-ar împlini această rugăminte. Curajul pe care-l am când îi cer  Măicuței sfinte să mă iubească și să mă ocrotească, îmi amintește de inocența copilăriei, îmi amintește de curajul acestei vârste în care copiii devin profesorii celor maturi când este vorba de lecțiile despre iubire, spontaneitate, sinceritate, curaj, când este vorba de a preda sensurile verbului „a crede”, „a fi”, a visa”.
Recunosc, că uneori mă întrebam: oare nu greșesc, fiindcă îi cer prea multe Măicuței sfinte, fără să merit să fiu ajutată și iubită mereu, oare nu o supără insistența mea, curajul meu copilăresc? Mi-era teamă, că am supărat-o de multe ori pe Maica cerului și a pământului, și de aceea m-am bucurat nespus când am citit din învățăturile duhovnicești ale părintelui Arsenie Papacioc cu care ne îndemna să-i cerem ajutorul Maicii Domnului în toată vremea vieții noastre, pentru că Ea nu se supără, ci dimpotrivă se supără când nu-i cerem nimic.
Să îndrăznim, așadar, frații mei întru Hristos, să cerem ajutorul Maicii Sale în furtunile vieții noastre și să nu o supărăm cu uitarea noastră, cu necredința noastră, cu îndoiala noastră, cu nepăsarea noastră în fața sectarilor care hulesc numele cel sfânt al Său. Să luptăm cu curaj, cu armele Iubirii și ale Adevărului împotriva hulitorilor, a pleiadelor de prăbuşiţi din dreapta credinţă creştinească în prăpastiile feluritelor rătăciri, care nu o cinstesc pe Maica Domnului nostru drag, care o aseamănă pe Aceasta cu orice femeie de rând, care nu o recunosc drept Maica lui Hristos Dumnezeu.
Să îndrăznim să-i vorbim Măicuței sfinte despre toate nevoile, necazurile, durerile, încercările și întristările noastre, fiindcă ea ne ascultă cu multă iubire și blândețe și va mijloci pentru noi, păcătoșii, înaintea Altarului ceresc, grabnic și cu îndrăzneală. Să ne rugăm mereu Preasfintei Maicii noastre, așa cum ne îndeamnă Biserica noastră:
„Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor.
Amin.”
Să o rugăm cu credință pe Maica Domnului, să ne ocrotească mereu, sub Sfânt Acoperământul Său, fiindcă așa cum a spus părintele Stăniloae: ,,Acoperământul Maicii Domnului, susţinut puternic prin rugăciunea Ei neadormită, înseamnă multe lucruri: ocrotirea, păzirea, apărarea, dar şi sprijinirea noastră şi dăruirea a tot lucrului bun şi de folos(…) Acoperământul Maicii Domnului este strălucitor de lumină, pentru că el alungă dimprejurul nostru şi din noi întunericul iraţional al patimilor şi viforul ispitelor, dar şi pentru că prin el străbate ca printr-un nor străveziu lumina soarelui Hristos”.
Și să nu uităm niciodată, dacă nu dorim să fim mereu nefericiți, că Maica Domnului e supărată pe aceia care nu-i cer nimic.

Cristina Toma