1 Iulie

În această lună, în ziua întâia, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, cei ce s-au săvârşit la Roma.
Aceşti sfinţi au trăit în marea cetate a Romei în zilele împăratului Carin, şi erau fraţi, iar cu meşteşugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci şi dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credinţa şi mărturisirea în Hristos, şi nimic altceva. Fiind ei paraţi la împăratul, că fac vindecările cu meşteşug fermecătoresc, şi nevrând să se lepede de Hristos, ci mai vârtos încă şi pe împăratul Carin l-au mântuit din păgânătate, fiind tămăduit de dânşii. Căci acesta, spăimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfăcut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Şi pentru aceasta cei ce se aflaseră acolo au crezut în Hristos. pe Care şi împăratul cu toţi ai casei lui L-a mărturisit. Atunci împăratul a liberat pe sfinţi, trimiţându-i cu cinste la locul lor. După aceea dascălul lor, cel ce i-a învăţat meşteşugul doctoriei, pizmuindu-i şi luându-i, s-a suit cu dânşii într-un munte făcându-se a merge ca să culeagă ierburi de leacuri. Şi acolo sculându-se i-a ucis cu pietre.
Tot întru această lună, în ziua întâia, pomenirea Sfântului Ierarh Leontie al Radautilor.
Acest purtător de Dumnezeu Leontie s-a născut din părinţi drept-maritori creştini în oraşul Rădăuţi la începutul sec. al XIV-lea. Încă din pruncie, dus de părinţi la biserică, a fost cuprins de o mare dragoste faţă de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic şi ascultă cu toată luarea aminte întreaga slujbă după care zăbovea, căutând să se apropie cât mai mult sufleteşte de cuvioşii părinţi călugări, ostenitori şi slujitori sfinţiţi la aceasta catedrală voievodală.
Părinţii din obştea catedralei văzându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obştea lor unde, fericitul Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arata râvna şi smerenie.

Pentru viaţa lui duhovnicească a fost călugărit primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevoinţele duhovniceşti tot mai mult sporea. Luând binecuvântare de la stareţul obştei, s-a îndreptat către un loc sihăstresc, nu departe de Putna, unde erau câţiva sihaştri.
Mitropolitul Moldovei de atunci, aflând de aceasta vatră sihăstreasca cu rânduiala prea frumoasă, a mers şi a sfinţit biserica acelui schit şi odată cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit şi dorinţei acelei obşti.
Aici, în această cuvioasă obşte vine să se nevoiască şi cuviosul Daniil Sihastrul sub povata părintelui său duhovnicesc Lavrentie.
Înfiinţându-se scaun episcopal la Rădăuţi, în timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu după multă vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie şi înfricoşătoarea răspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a încetat nici o clipă nevoinţele sihăstreşti, în chilia sălaşului sau episcopal. Veghind la păstrarea rânduielilor canonice, păzind scumpătatea şi pogorământul în toate câte le rânduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Ierarh Leontie cu înţelepciune, smerenie şi dăruire s-a nevoit spre folosul cel mântuitor al păstoriţilor săi sufleteşti.
S-a retras din scaunul arhipăstoresc şi a luat schima cea mare la sihăstria – Laura.
Cunoscându-şi dinainte sfârşitul vieţii sale pământeşti, a chemat întreg soborul pentru a-i da ultimele sale poveţe părinteşti, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mănăstiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. Credincioşii, fiii lui duhovniceşti veneau la mormântul său unde se rugau şi aflau tămăduiri de tot felul de boli. Curând, cinstitele sale moaşte au fost strămutate la Rădăuţi potrivit dorinţei credincioşilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaşte, venea multă lume, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revărsa asupra tuturor celor care, cu credinţa se rugau şi sărutau sfintele sale moaşte.
În anul 1639, racla cu sfintele sale moaşte a fost răpită de năvălitori, cum menţionează cronicile, fără să se ştie, nici până în ziua de azi, locul unde ele au fost duse.
Cu rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vasilie, ce a întărit mănăstirea de la Izvorul adânc.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Petru Patriciul, care a vieţuit întru ale lui Evandru.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol petrecând, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor două mii de Mucenici, care prin sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mavrichie, care, fiind uns cu miere şi muşcat de albine, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor 25 de Mucenici, care în Nicomidia prin foc s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.