Teiul este un copac destul de frecvent întâlnit atât în orașe cât și pe marginea drumurilor de țară. Teii sunt copaci mari cu frunze în formă de inimă. Teiul – muza de profundă inspirație pentru poetul național Mihai Eminescu este un arbore exploatat și de medicina naturistă, datorită efectului său calmant, emolient, sudorific și expectorant. Unele legende spun că acele persoane care adorm sub un tei, ar putea ajunge pe un tărâm fermecat. Popoarele teutonice considerau acest arbore sacru, iar celții îl priveau ca pe un simbol al altruismului, deoarece se credea că sub influența miresmei sale îmbătătoare oamenii spun doar adevărul; de unde și ritualul din timpurile medievale când îndrăgostiții își jurau iubire eternă la umbra unui tei înflorit.
Teiul mare înflorește în luna iunie, inflorescența lui are două-trei flori cu câte cinci petale fiecare. Teiul roșu înflorește la aproximativ 15 zile după teiul mare, prezintă frunze verzi care pe partea inferioară au perișori ruginii. Inflorescența are 5-10 flori, iar la baza lor se găsesc frunzișoare verzi, numite bractee. Teiul argintiu înflorește ultimul, în luna iulie, iar inflorescența lui este alcătuită tot din 5-10 flori mai mici și are cinci petale mari.
Florile se adună împreună cu bracteele, pe timp uscat, dimineața, după ce a dispărut roua și pentru a rezista cât mai mult timp, se întind la uscat în strat subțire.
Florile de tei au în compoziție un anumit tip de zahăr (care deosebește acest ceai de restul prin dulceața sa naturală), acid galic, precum și ulei esențial numit farnesol care conferă plantelor proprietăți neurosedative și antispastice.
Datorită substanțelor active din plantă, ceaiul de tei este folosit ca sedativ ușor și este recomandat să fie băut cu 30 minute înainte de culcare, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu tulburări de somn, stări de nervozitate și anxietate.
Florile de tei conțin mucilagii și uleiuri volatile recomandate în diferite afecțiuni de la gripă și bronșită până la obezitate, hipertensiune, reumatism, insomnie, anxietate sau menopauză.
Răceala, gripa, tusea – se consumă două-trei căni de ceai fierbinte, îndulcit cu miere la interval de două ore.
Gastrita – pentru calmarea arsurilor gastrice se folosește pulberea de tei. Se macină florile de tei uscate, se cern printr-o sită fină și se ia câte o linguriță de trei ori pe zi înainte de masă.
Afecțiunile biliare – pentru a stimula secreția biliară se consumă câte trei căni pe zi cu ceai de tei .
Anxietatea, surmenajul intelectual și insomnia, migrenele, vertijul – se administrează câte trei-patru lingurițe pe zi cu pulbere de tei timp de trei săptămâni.
Hipertensiunea arterială – se consumă câte două căni cu ceai de tei pe zi, dimineața și seara, îndulcit cu miere de albine; infuzia de tei este vasodilatatoare și liniștește sistemul nervos central.
Curele de slăbire – ceaiul de tei are efect diuretic și ajută la eliminarea retenției de apă din organism, crește ușor temperatura corpului și ne ajută să transpirăm mai mult, în acest fel eliminând toxinele.
Incontinența – ceaiul de tei este indicat pentru persoanele care se confruntă cu afecțiuni renale, are proprietatea de a trata incontinența și previne formarea pietrelor la rinichi.
Consumat în mod regulat, ceaiul de tei va prelungi durata vieții, iar starea de sănătate va fi excelentă.
În cosmetică, florile de tei în combinație cu florile de albăstrele sunt folosite pentru comprese împotriva cearcănelor și ca remediu pentru ochii obosiți și umflați, iar florile de tei măcinate amestecate cu lapte de ovăz sunt potrivite pentru masca de față cu proprietăți de revigorare și hidratare a tenului palid, lipsit de strălucire.
Din nectarul florilor arborelui de tei se poate obține mierea, a cărei culoare poate varia de la galben deschis la portocaliu închis și care are un miros lemnos, ușor de recunoscut.
Deși teiul prezintă atât de multe beneficii, această plantă destinată relaxării nu este recomandată tuturor persoanelor, mai ales celor care urmează un tratament medicamentos înainte de a începe o cură cu ceai de tei se va cere sfatul medicului.
Printre persoanele care nu trebuie să consume ceai de tei se numără persoanele gravide (în special în ultimul trimestru de sarcină, pentru că substanțele din tei subțiază sângele și crește riscul de hemoragie postpartum), pacienții cu anemie (se împiedică absorbția de fier) și șoferii (teiul poate produce stare de somnolență).
Cunoscând diferitele beneficii pentru sănătate și având prin preajmă suficienți arbori de tei, este benefic pentru noi să adunăm florile atât de înmiresmate și să ne bucurăm de tot ce ne oferă în dar natura. Vom primi și un bonus la toate acestea: ni se va schimba în bine starea de spirit!
Sănătate maximă!
Iulia Romedea




