În această lună, în ziua a opta, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Procopie, cel din Cezareea, în Palestina.
Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Diocletian. Era din cetatea Elia, adică din Ierusalim, născut din tata binecredincios, care mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, şi din maica necredincioasă, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. După moartea tatălui său aducându-l maica lui la Diocletian care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu porunca să chinuiască pe creştini. Dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură tunete şi fulgere, şi auzi el un glas din cer, chemându-l pe nume: Neania, căci acesta îi era numele cel dintâi. Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal, şi glas s-a făcut de la cruce zicând: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. Şi învăţând el toată taina orânduielii credinţei noastre, s-a întors la Schitopoli, şi a poruncit să-i facă o cruce de aur şi de argint, după chipul ce i se arătase. Îndată ce s-a gătit crucea, s-au arătat pe ea trei icoane, având scriere evreiască, care arata ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: „Emanuel”, iar de o parte, scria „Mihail”, şi de altă parte, „Gavriil”, închinându-se şi sărutând Crucea şi icoanele, Procopie s-a întors în Ierusalim.
După aceea, făcând izbânda mare asupra saracinilor, l-a silit maică-sa să aducă jertfă de mulţumire la idoli. Atunci el a vădit în cine crede, şi numaidecât a fost pârât de maică-sa la împărat că este creştin. Iar împăratul a trimis porunca la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei să cerceteze pe sfântul. Şi fiindcă sfântul nu s-a plecat ca să jertfească la idoli, a fost chinuit în multe feluri, dar a fost slobozit prin arătarea Domnului şi numit Procopie în loc de Neania. Fiind dus la capiştea idolilor, prin rugăciunea sa a surpat idolii. Văzând minunea aceasta, ostaşii a două căpetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat şi Antioh şi douăsprezece femei singlitice, împreuna şi cu maică-sa Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta ostaşilor li s-au tăiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fără milă. După aceea sfântul a fost supus la grele şi nenumărate chinuri în timpul cărora a săvârşit multe minuni. Apoi şi-a luat sfârşitul prin sabie, şi s-a suit încununat la cer. Praznicul lui se săvârşeşte în Biserica să mucenicească ce se afla aproape de Helona, şi se numeşte Condilion.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Teodosia, maica Sfântului Procopie, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor douăsprezece femei singlitice, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doi tribuni Antioh şi Nicostrat, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avda, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teofil, care în sfântul Munte al Atonului a sihăstrit la chilia Sfântului Vasilie, ce se afla pe locul sfintei Mănăstiri a Pantocratorului, la anii 1548, şi care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Anastasie cel din Ioanina, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1743, şi care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.




