13 iulie

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel.
În afară de Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail şi a tuturor puterilor celor cereşti (8 noiembrie), arhanghelul Gabriel este pomenit şi în ziua de după Bunavestire (adică 26 martie), cu ocazia pomenirii icoanei athonite Axion estin (11 iunie), şi, în fine, în această zi de 13 iulie.
Sărbătoarea aceasta a fost introdusă în secolul al IX-lea, cu ocazia sfinţirii unei biserici cu hramul Arhanghelului Gabriel, în Constantinopol, biserica ce nu mai exista astăzi. Slujba acestei zile e compusă de Iosif Imnograful (prăznuit la 4 aprilie).
O icoană contemporană a arhanghelului Gabriel. din şcoala maicii Olympias din insula Patmos
(Grecia).
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Ştefan Savaitul.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Golinduh, ce s-a numit pe urma Maria.
Această sfânta era din Persia şi locuia cu un bărbat ce era mai mare peste fermecători, pe vremea lui Hosroie, împăratul perşilor, şi a lui Mavrichie, împăratul romanilor. Aceasta în vedenie a văzut pe îngerul lui Dumnezeu, care i-a arătat un loc întunecat şi plin de foc, în care a văzut pe strămoşii ei care fuseseră închinători de idoli. I s-a arătat încă şi alt loc luminos, în care se veseleau şi cei care slujiseră lui Hristos. Deci voind şi ea să intre în locul cel plin de lumină, a fost oprită de către un înger, care i-a spus că în locul acela necredincioşii nu pot să intre. Îndată după vedenia aceea, fericită a crezut în Hristos şi s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a fost osândita atât de bărbatul său, cât şi de împărat. Şi fiind trimisă la cetăţuia Liţei şi trăind 18 ani în închisoare şi nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care locuia un balaur mare. Şi zăcând acolo 4 luni, a îmblânzit în aşa chip pe balaur, încât se culca şi se odihnea deasupra lui. Luat-a şi dar de la Dumnezeu să nu mai gândească de foame. Fiind scoasă de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Hosroie, ca să o cerceteze, şi a fost supusă la nenumărate chinuri din care a fost izbăvita în chip minunat. Iar ei parându-i rău că nu a pătimit, îngerul a ridicat asupra ei sabia şi a lovit-o peste grumaji; şi i s-a părut că a tăiat-o, şi că a dat sânge

din care i s-au înroşit hainele ce purta, care făceau multe tămăduiri. Iar sfânta a mers la Ierusalim şi închinându-se la sfintele locuri, a cunoscut de la Dumnezeu osebirea credinţei Bisericii Ortodoxe, şi a celorlalte eresuri. Şi mergând în Constantinopol a intrat într-un mormânt mic, şi a lăsat acolo cele putrede şi trecătoare şi s-a mutat către Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.