21 iulie

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Preacuvioşilor Părinţilor noştri Simeon, cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos, şi Ioan împreuna-pustnicul.

Aceşti sfinţi au trăit în cetatea Edesei ce se afla în Siria, pe vremea împărăţiei lui Iustin cel tânăr. Fiind pătrunşi de dragoste dumnezeiască, s-au dus la sfânta cetate şi, închinându-se lemnului celui de viaţa făcător, au mers la Mănăstirea Sf. Gherasim şi au fost tunşi monahi de Sf. Nicon, cel ce era atunci egumen. Dar au ieşit din mănăstire mai înainte de a plini cele şapte zile, pe care este obicei să le păzească monahii cei nou tunşi. Şi mergând înainte la pustiu, au rămas în el patruzeci de ani, trăind cu toată nevoinţa şi cu petrecerea cea grea. Ioan a rămas în pustiu până la sfârşit; iar fericitul Simeon s-a întors la sfânta cetate şi, închinându-se mormântului Domnului celui de viaţa purtător, s-a rugat lui Dumnezeu ca să fie ascuns de către oameni. Şi prefăcându-se că este nebun, s-a dus la cetatea Emesa şi, arătând multe minuni cu acea prefacere a lui, a răposat în Domnul. Şi s-au cunoscut după moartea lui minunile lui. Iată cea mai de pe urmă:
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iezechiel.
Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pământul părinţilor, şi a proorocit 20 de ani, apucând mai înainte de întruparea Domnului cu patru sute şaptezeci şi şapte de ani. Iar când au fost robiţi evreii în Babilon, a fost dus şi el împreuna cu ei. Şi după ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat şi acest preamărit semn, adică: să ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar şi, când vor vedea că seacă, atunci să aibă nădejdea că va să

Luându-l doi oameni ca să-l îngroape, aşa negrijit, nescaldat, netamâiat şi neslujit cu cântări, şi ducându-l până la un loc unde erau oameni mulţi, şi trecând cu dânsul pe lângă casa unui evreu, s-au arătat moaştele sfântului ca fiind purtate cu cinste şi cu pompa, cu atâta slavoslovie şi cu mulţime de oameni cântând, încât evreul văzând că duceau pe sfântul numai doi oameni, zise: „Fericit eşti tu, nebune, ca neavând oameni să te slujească, ai luat puterile cereşti de te slujesc cu laude”. Şi s-a alăturat şi evreul, şi l-a acoperit cu mâinile lui, şi-l îngropa. Şi după câteva zile venind prietenul său Ioan cel ce pustnicise cu dânsul, l-a aflat că să mutat către Domnul.
vina asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea creşterea apei, atunci să aibă nădejdea că se vor întoarce la Ierusalim.
Deci locuind acolo, odată s-au adunat la dânsul mulţi evrei, fiindcă se temeau că nu cumva caldeii să se scoale asupra lor şi să-i omoare. Pentru aceasta proorocul a făcut ca să stea apa râului, pe care trecând-o evreii de cea parte au scăpat; iar caldeii de vreme ce au îndrăznit ca să-i izgonească pe dânşii sau înecat în râu. Altădată, prin rugăciunea să, a dat evreilor celor ce flămânziseră hrana îndestulata de peşte; şi multora ce leşinaseră le-a cerut de la Dumnezeu viaţă şi mângâiere.Oarecând caldeii necăjind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor şi, făcând înaintea lor semne, i-a înfricoşat şi i-a făcut să înceteze a mai supăra pe Israel. În vremea când israelitenii strigau că au pierdut nădejdea, şi mai mult nu nădăjduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea învierii oaselor celor morţi, pe care a văzut-o în vedenie, a înduplecat pe popor că este nădejde de liberarea lui Israel.
Acesta a văzut forma Bisericii, precum a văzut-o şi Moise, şi a zis că iarăşi se va zidi, precum a zis şi Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe seminţia lui Gad, fiindcă acesta a păcătuit Domnului, socotind că păzeşte Legea Domnului. Şi a făcut ca şerpii să le omoare pruncii şi dobitoacele lor. Şi mai înainte le-a spus că nu se va întoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor rămâne la mideni, până când vor părăsi rătăcirea şi răutatea lor. Pentru aceasta şi seminţia lui Gad, nesuferind să audă acestea, a omorât pe acest fericit prooroc, ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele şi-i mustra pentru închinarea idolilor. Deci l-a îngropat pe el poporul lui Israel în ţarina lui Tur, în mormântul lui Arfaxad. Şi este mormântul acestuia peştera îndoita; iar îndoita se zice căci este ascunsă, şi are înăuntru întoarcere, care o arată pe ea a fi două peşteri. Proorocul acesta era la chipul trupului în acest fel: lungăreţ la cap, statul de mijloc, uscat la faţă şi barba având-o deasă, lungă şi ascuţită.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor trei Mucenici cei din Nilitina, care pe pietre taraţi s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Iust şi Matei, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evghenie, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Teodor şi Gheorghe.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Teodor, Trofim şi alţi treisprezece.
Tot în această zi, pomenirea Soborului Sfântului Mucenic Acachie la Eptascala, şi Soborul Sfântului Elevtrie, aproape de Xirolof şi Soborul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu întru ale lui Armatie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.