7 august

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Dometie, făcătorul de minuni, care a sihăstrit în hotarele Manăstirii Filoteului şi cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Nicanor, făcătorul de minuni, care a strălucit în muntele lui Calistrat şi care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această ziuă facem şi pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre TEODORA DE LA SIHLA, care a sihăstrit mulţi ani, la sfârşitul secolului al XVII-lea, într-o peşteră din preajma Schitului Sihla-Neamt.
Stihuri:
În această zi Sfânta Teodora s-a mutat La cerescul împărat;
Astăzi, Teodora Cuvioasa Şi-a mutat la ceruri casa.

Această floare duhovnicească de mare preţ şi mireasa a lui Hristos, pe care a
odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, să născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamţ, din binecredincioşi părinţi şi iubitori de Dumnezeu. Fericită Teodora, ajungând la vârsta rânduita, a fost căsătorită de către părinţi împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, la aceasta îndemnând-o şi duhovnicul ei, precum şi firea ei singuratică, a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Varzaresti- Focşani, iar soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii.
Şi se nevoiau maicile cu mare râvna pentru Hristos, însă, Cuvioasa Teodora, întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori în rugăciune, în smerenie şi în sfânta nevoinţa duhovnicească.
Năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Varzaresti. Cuvioasa Teodora s-a retras în munţi, împreuna cu stareţa ei, schimonahia Paisia, unde se nevoiau singure în asceza şi bucurie de Dumnezeu, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig şi tot felul de încercări. După adormirea maicii sale duhovniceşti, Cuvioasa Teodora având o descoperire dumnezeiască, a părăsit munţii Buzăului, întorcându-se în părţile Neamţului, în pădurile neumblate din jurul Schitului Sihăstria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei Pavel, s-a retras în pustie, în părţile Schitului Sihla.
Aşa a ajuns fericită Teodora vieţuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit şi de peşteră care îi poartă numele până astăzi. Şi s-a nevoit acolo Cuvioasa bărbăteşte vreme de mulţi ani, în post şi rugăciuni toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite şi năluciri de la diavoli, foame, lipsa, gânduri şi mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbătă, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă.
După un timp a răposat duhovnicul Pavel iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu ştia locul şi aspră ei nevoinţa. I se rupseseră şi hainele, iar în loc de hrană mânca măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii şi a rugăciunii a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţii Sihlei, uitată de oameni, dar umbrită de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apa bea din scobitura unei stânci din apropiere, aşa cum se vede până astăzi.
Ajungând sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii ei pământeşti, se rugă cu lacrimi lui Dumnezeu săi rânduiască un preot ca s-o învrednicească de Preasfintele Taine înainte de obştescul sfârşit. Cu rânduiala de sus, a observat egumenul Sihăstriei cum duceau păsările fărâmituri în pustie şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga, înconjurata de văpaie de foc ceresc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină sa se acopere şi le-a poruncit să aducă un duhovnic, care să o împărtăşească cu Cinstitul şi Preasfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Dimineaţa, fraţii au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine şi după ce Fericită Teodora şi-a făcut cuvenită spovedanie, a primit Dumnezeieştile Taine şi, mulţumind Părintelui Ceresc pentru toate, şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântata în peştera în care a vieţuit. Şi a rămas trupul Sfintei Teodora tăinuit acolo până după 1830, când Domnitorul moldovean Mihail Sturză, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în racla de preţ şi le-a depus în biserica schitului spre cinstire. După ce Domnitorul a zidit biserica la moşia sa din satul Miclauseni (Iaşi), a strămutat sfintele moaşte în această ctitorie.
În anul 1852 sfintele sale moaşte au fost duse la mănăstirea Pecersca din Kiev şi aşezate în racla de mult preţ, pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpaţi”.
Viaţa Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla şi faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, o aşază în ceata sfinţilor din cer ca pe o aleasă nevoitoare, pe care a rodit-o Biserica şi neamul nostru. Cu ale cărei rugăciuni, Doamne Iisus Hristoase, miluieste-ne şi ne mântuieşte pe noi toţi, ţară şi poporul cel binecredincios. Amin.