25 August

În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea aşezării moaştelor Sfântului măritului Apostol Bartolomeu.
Sfântul Apostol Bartolomeu a fost ales, pentru zelul sau, pentru răspândirea creştinismului printre neamuri, cărora propovăduindu-le numele Domnului, a fost răstignit în Armenia cea mare a Răsăritului. Iar sfintele lui moaşte, creştinii ce se aflau acolo, punându-le într-o raclă de piatră, le-au mutat în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri şi mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau. Slugile diavolului văzând acestea, au luat racla aceea cu sfântul trup al Apostolului şi au aruncat-o în mare, împreuna cu alte patru racle care aveau în sine moaştele a patru sfinţi mucenici: Papia, Luchian, Grigorie şi Acachie. Plutind însa Apostolul pe deasupra mării şi trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului, a sosit în Marea Egee; de acolo la Marea Adriatică şi lăsând în stânga ostrovul Siciliei având împreuna următor şi pe bunii biruitori mucenici ce se aflau în celelalte racle, a sosit la ostrovul Lipariei. De aici, bunii biruitori mucenici, lăsând pe marele Apostol să odihnească în locul ce şi-a ales, ei s-au întors iarăşi unde dumnezeiasca pronie a vrut să odihnească pe fiecare dintr-înşii. Şi anume: Papia în Amila, cetatea Siciliei, Luchian în Meşina, Grigorie în Colimna din Calabria şi Acachie în cetatea Ascalus.
După aceea s-a arătat dumnezeiescul Apostol lui Agaton, episcopul Lipariei, care pogorându-se la malul mării şi văzând acel mare şi minunat lucru, zise: „De unde ţi-a venit Liparia aceasta multă bogăţie? Iar tu, Apostolul Domnului, bine ai venit”. În urma fericitul Agaton voind a aşeza racla la loc cinstit, şi văzând că nu o poate mişca cu nevoinţele mulţimii, din dumnezeiasca descoperire a adus o pereche de junice; şi legându-le cu o funie, au tras acea mare racla cu uşurinţă acolo, unde era voia Apostolului. Aici a făcut episcopul şi biserica înfrumuseţată Apostolului, şi a pus într-însa fericitele şi cinstitele lui moaşte cu racla, ca pe un odor scump, şi acolo în toate zilele se făceau minuni.
Deci trecând mulţi ani, în zilele împăratului Teofil, pentru mulţimea păcatelor noastre, luând Agarenii cetăţuia aceea în care se afla Sfântul Apostol şi rămânând tot ostrovul Lipariei nelocuit de oameni, stăpânul cetăţii Venendului, înţelegând apostoleştile minuni, s-a îndreptat cu înfierbântata credinţa către sfântul; şi a chemat din cetatea amalfinilor nişte oameni corăbieri şi dându-le o sumă de bani, au adus acel odor scump. Deci stăpânul cetăţii aflându-se departe de mare, a pornit pe episcopul locului şi pe mulţi

clerici şi popor se duse să întâmpine pe Apostol. Ale cărui sfinte moaşte aducându-le în cetatea Venendei, le-a pus în loc cinstit. Acolo făcea marele Apostol tămăduiri la toţi câţi se aflau acolo, întru slava preabunului Dumnezeului nostru.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Ţiţ, episcopul Gortinei din Creta, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
paratul Cretei, precum grăieşte legiuitorul Zinas, care a scris viaţa lui, şi de care pomeneşte fericitul Apostol Pavel. Acest fericit Ţiţ, încă din copilărie, a arătat multă nevoinţa spre învăţătura cea lăudata a elinilor. Fiind el de 20 de ani, a auzit un glas ce-i venea de sus, care zicea: „Ţiţ, trebuie să ieşi din cele de aici, să-ţi mântuieşti sufletul, că nu-ţi va folosi învăţătura aceasta”.
După un an de la această arătare i s-a poruncit prin vedenie, ca să citească cărţile evreilor. Şi luând cartea proorocului Isaia a citit acestea: „Înnoiţi-vă către mine ostroave multe; Israel se mântuieşte de la Domnul cu mântuire veşnică”.
Între timp antipatul Cretei, care era unchi al Sfântului Ţiţ, auzind de mântuitoarea Naştere a Domnului Hristos şi de minunile ce a făcut în Ierusalim şi într-alte locuri, a trimis pe Ţiţ la Ierusalim, căci era iscusit a auzi şi a spune şi a povesti cele ce auzea. Deci mergând el acolo, şi văzând şi închinându-se Stăpânului Hristos, a rămas în Ierusalim unde a văzut minunile lui Hristos, dar a văzut şi mântuitoarele Lui Patimi, îngroparea şi Învierea şi dumnezeiască Să înălţare; apoi Pogorârea Preasfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli. Şi crezând el s-a numărat cu cei 120 şi cu cei 3000 ce au crezut în Domnul prin învăţătura Apostolului Petru.
După aceea a fost hirotonit şi trimis cu Pavel să înveţe şi să hirotonească pe cei ce i-ar socoti Pavel a fi iscusiţi. Şi s-a dus cu dânsul la Antiohia şi la Seleucia, la Cipru, la Salamina şi la Pafos şi de acolo la Perga Pamfiliei şi la Antiohia Pisidiei şi la Iconia, la casa lui Onisifor; apoi la Listra şi la Derbe, propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu cu Apostolul Pavel. Deci întâmplându-se a fi stăpân în Creta doi ani Rustil, cumnatul lui Ţiţ, după sora, au mers acolo Pavel şi Ţiţ, unde şi biserică au zidit. După aceea ieşind din Creta s-au dus în Asia şi de acolo cu Pavel la Roma, unde a rămas Ţiţ până ce Pavel a fost omorât de Neron, şi de unde s-a întors în Creta. Aici hirotonind episcopi şi preoţi şi strălucind apostoleşte, a răposat în Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri: Mina, Epifanie, Ghenadie şi Ioan arhiepiscopul Constantinopolului.
Fericitul Ţiţ se trăgea din neamul lui Min, im

Fericitul Mina a trăit în vremea împăratului Iustinian, şi era preot al sfintei Biserici din Constantinopol. Şi Agapet, papa Romei, venind la Constantinopol, a caterisit pe ereticul Antim, ce se mutase de către eretici de la Trapezunta la Constantinopol, şi a hirotonit pe fericitul Mina în locul aceluia. Deci acesta bine ocârmuind Biserica şi sporindu-şi turma să, s-a mutat către Domnul. Şi se prăznuiesc împreuna şi arătaţii mai sus sfinţi părinţi în preasfânta biserica cea mare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.