1 august, Ziua Macaveilor, Macoveii, Macovei, cap de post, Macoveiul ursului, Împuiatul urşilor, Ziua Ursului, Paştele viţeilor, Macoveii stupilor, Ziua Crucii de vară închinarea sau Scoaterea Sfintei Cruci, Sfinţii 7 Mucenici Macabei

Începutul lunii este marcat de un amalgam de sărbători, cele mai multe făcând parte din calendarul agricol şi cel pastoral. Se realiza sfinţirea grădinilor, a boabelor de grâu pentru semănat, a altor recolte. Acum începe un ciclu de sărbători consacrate urşilor (Macaveiul ursului, Ziua ursului), declanşat o dată cu începerea perioadei de împerechere a urşilor.

Scoaterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Sfintei Cruci a Domnului. Pentru pomenirea puterii sfintei cruci, prin care fiind înarmaţi a biruit pre vrăjmaşi, ei au poruncit ca, cu mâinile preoţilor să scoată cinstita cruce din altar şi să o puie pre ea în mijlocul bisericii, ca să se închine ei toate popoarele creştineşti, şi cu dragoste să o sărute pre ea, preamărind pre Hristos Domnul cel ce a fost răstignit pre dânsa. Arhiereii au mai poruncit ca să se facă încă şi sfinţirea apei (Vieţile sfinţilor, XII, p. 6).

Sfinţii 7 Mucenici Macabei. Au fost prinşi împreună cu maica lor şapte fraţi de neam cinstit şi au fost trimişi la împărat. Ei au fost, împrotiva legii evreieşti, ca să mănânce came de porc. Mâncarea cărnii de porc, pentru evrei, era într-acea vreme semn de depărtare de la Domnul Savaot, în care credeau evreii, şi dovadă de păgânătate (Vieţile sfinţilor, XII, p. 26).

Tradiţii: Macavei are şapte capete iscusite, pe care păgânii, cu toată iscusinţa sa, l-au ars în cuptor de viu (Pamfile, 1997, p. 143). ♦ Ziua ursului se crede că provine de la faptul că în acest timp coboară vitele de pe munţi şi deci urşii, nemaiavând hrană, vin în sate şi mănâncă porumbul (Speranţia, III, f. 98 v). ♦ începe perioada de împerechere a urşilor – Macaveiul sau Impuiatul urşilor (Ghinoiu, 1999, p. 150). 4 Când a mâncat ursul miere din postava Domnului. L-a tras de coadă şi a rupt-o, dea rămas ciont. Cine-1 prăznuieşte şi-1 cinsteşte, nu-i mănâncă ursul stupii şi vitele (Speranţia, I, f. 243 v). ♦ O familie n-a ţinut Macoveiul ursului şi până toamna i-a şi mâncat ursul o vacă din turmă, la munte (Speranţia, I, f. 366 v). ♦ Se zice că până atunci roiesc albinele. De aici înainte se retează stupii (Speranţia, I, f. 372 v). ♦ La Macavei se învârte frunza-n tei (Chicet-4, p. 33).

Obiceiuri: în această zi este datina de a se reteza, de a se tăia fagurii, luându-se mierea şi lăsându-se albinelor numai atât cât le-ar trebui pentru hrana lor de peste iama (Pamfile, 1997, pp. 143-144). ♦ Această zi este hotărâtă stupilor, când se curăţă pentru iarnă (Speranţia, I, f. 183). E ultima zi când se mai colectează mierea în stupi (Chicet-4, p. 33). Sătenii se ospătează cu vinuri îndulcite cu miere şi cu turtită caldă. Lumânările făcute din ceară la Macaveiul ursului sunt mai bune de ars (Speranţia, I, f. 215).

Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Se face agheasmă pentru grădini, pentru insecte şi viermi dăunători şi se stropeşte grădina (Pamfile, 1997, p. 143). ♦ Erau sfinţite la biserică spice de grâu, ale căror boabe erau amestecate cu sămânţa ce urma a fi semănată (Ghinoiu, 1999, p. 150). ♦ Macul sfinţit în această zi nu face viermi (Pamfile, 1997, p. 143). ♦ Macoveiul ursului se ţine pentru boale. Se sfinţesc ierburi, izmă etc, care sunt bune pentru leacuri (Speranţia, VI, f. 190).

Apărător de rele şi durere: Se scot fagurii de miere şi trebuie să guste toţi din ea, ca să fie feriţi de lupi şi urşi (Speranţia, I, f. 332).  Ţinută cu sfinţenie, ca să nu facă ursul pagubă. în această zi se aruncă o bucată de carne afară, cu cuvintele: „Na, ursule!” (Muşlea-Bârlea, p. 399). ♦ Nu se bagă cânepa în baltă, că vine ursul şi o scoate (Speranţia, I, f. 389 v). ♦ S-a pomenit din bătrâni păstrând această zi, din cauza vântului care culcă fânul, surpă şi mută clăile (Speranţia, I, f. 44 v). ♦ E rău de piatră (Speranţia, I, f. 187). + Se ţine de către femei, pentru a feri copiii de boli, friguri, de lovituri de moarte (Pamfile, 1997, p. 143). ♦ Se ţine pentru a nu face albeaţă (a orbi; Speranţia, VIII, f. 125 v).

Despre muncile câmpului: Este interzisă culegerea cânepei (Pamfile, 1997, p. 143). ♦ Nu se lucrează, nu mulg nici vacile, ci slobod viţeii să sugă. Atunci îs Paştile viţeilor (Viciu-3, p. 3).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român