Sânzâienile – Florile Sfântului Ioan Botezătorul

Denumirea populară a sânzâienei galbene este drăgaică, floarea lui sântion, închegătoare și are o inflorescență galbenă cu un detaliu uimitor ale cărei petale sunt aşezate în forma unei cruci.
Aceasta se recoltează doar după Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzâienile galbene au ocupat un loc foarte important în tradiția populară fiind considerate de strămoșii noștri plante sfinte și tămăduitoare. Roua de pe plante strânsă chiar în ziua de 24 iunie era folosită pentru durerile de ochi, plantele se puneau în băile copiilor și fierte în apă cu lapte se foloseau contra erizipelului, iar plantele plămădite în rachiu se foloseau contra vătămăturilor și a bolilor venerice.
Ceaiul de sânzâiene se prepară astfel: două lingurițe de sânzâiene proaspăt măcinate cu ajutorul unei râșnițe, se pun la macerat într-un pahar cu apă plată sau de izvor, de seara până dimineața, apoi se filtrează printr-un tifon. Între timp, peste pulberea rămasă se toarnă o jumătate de cană cu apă clocotită, după care aceasta se lasă la infuzat timp de 10 minute. Doar când se răceşte complet se amestecă infuzia cu maceratul, obţinându-se o cană cu ceai de sânziene.
Maceratul din flori de sânzâiene se prepară din flori uscate acoperite cu apă plată rece și lăsat 12 ore, după care se încălzește conținutul și se bea în stare naturală, neîndulcit câte 3 căni pe zi.
Sânzâienile galbene tratează simptomele unor afecțiuni cum ar fi:
– bolile sistemului nervos (nevroze, epilepsie, insomnie, vertij, stări de oboseală şi epuizare) se consumă trei- patru căni de
ceai pe zi;
– diaree, enterită, enterocolită, sindrom endero-renal – se consumă trei-patru căni de ceai concentrat până la dispariția simptomelor;
– boli digestive (hepatită, calculoză biliară, curăţirea de toxine a ficatului şi a pancreasului, enterite, enterocolite) – se fac cure cu
macerat de o lună de zile, cu o pauză de două zile după fiecare săptămână de tratament.
– bolile renale, genitale (calculoză renală, cistite, tulburări de menopauză şi afecţiuni ale uterului) – macerat la rece câte trei căni
pe zi, cu o jumătate de oră înaintea micului dejun, prânzului şi a cinei.
– tumori ganglionare, noduli tiroidieni, afecţiuni tiroidiene – se consumă timp de o lună câte două căni cu ceai înainte de micul
dejun și cină;
– dureri reumatismale şi artrozice – băi cu ceai concentrat de sânzâiene;
-erupții pe piele – ceai de sânzâiene, câte două-trei căni pe zi în asociere cu trei-frați-pătați;
-constipație – pulbere de sânzâiene, mai ales persoanelor la care tulburarea apare pe fondul stărilor de tensiune lăuntrică, agitație, anxietate;
-răni care nu se închid – cataplasme cu iarbă de sânzâiene galbene;
Tratamentele pe bază de sânziene trebuie urmate cu prudență de persoanele diagnosticate cu hipocalcemie, deoarece se crede că sânzienele dizolvă calciul.

Iulia Romedea