11 august, Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Sf. Mc. Arhid. Evplu

Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Fericitul Nifon se nevoia mai mult la toate nevoinţele petrecerii monahiceşti. Cuvânt deşert n-a vorbit niciodată, nici n-a râs în schit, nici carte bisericească n-a citit fără lacrămi. El s-a făcut desăvârşit în toate rânduielile petrecerii monahiceşti. Biserica lui Hristos s-a bucurat având un luminător ca acesta, care strălucea în toată lumea; deci, în acele vremi nu se găsea un altul asemenea cu el. Deoarece în Valahia străbătuse vestea despre sfântul Nifon, Domnul cel de atunci, cu numele Radu, i-a zis: „Mă rog arhieriei tale să vii în Muntenia, să ne înveţi pre noi, că suntem cu totul lipsiţi de învăţătura duhovnicească şi de păstori şi învăţători”. Acolo toţi au primit învăţătura lui cea curgătoare ca mierea şi, plecându-se dumnezeieştilor lui cuvinte, se sârguiau să-şi îndrepteze toate rânduielie şi obiceiurile lor.
Sfântul cap şi mâna dumnezeiescului Nifon sunt la mănăstirea Curtea-de-Argeş (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 336, 337, 353, 357, 359, 388).

Sf. Mc. Arhidiacon Evplu. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi a lui Maximian, fiind mare prigonire contra creştinilor de pretutindenea, a fost trimis în părţile Siciliei de aceşti păgâni împăraţi un muncitor cumplit, cu numele Pentagur, ca să piardă cu felurite munci pre creştinii pe cari-i va afla. La el a fost adus sfântul Evplu, care era cu rânduiala diacon. El purta mereu cartea Evangheliei, din care citind popoarelor minunile lui Hristos, îi învăţa să creadă într-însul (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 273, 276).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român