Ca să vezi!
Cel mai des se îneacă înotătorii fără experienţă. Mai rar, înotătorii cu experienţă. Foarte rar, oamenii cu experienţă care nu ştiu să înoate.
— Da, domnule! declară nervos atletul. Mănânc la fiecare masă friptură în sânge şi sunt tare ca un bou…
— Nu vă supăraţi, dar nu înţeleg. Şi eu mănânc peşte la fiecare masă şi tot nu ştiu să înot…
— De ce iei rochia neagră la mare?
— Trebuie să fiu prevăzătoare; bărbatul meu nu ştie să înoate.
Un individ ciudat, în costum de baie, se plimbă liniştit prin deşert. Elicopterul de asistenţă sanitară se opreşte deasupra lui şi un medic, uimit, strigă către straniul vilegiaturist :
— Hei, domnule, unde te duci?
— Să fac o baie.
— Bine, dar ne aflăm în inima Saharei! Pînă la mare mai sînt opt sute de kilometri!
— Ei, nu mai spune ! Ce plajă nemaipomenită !
— Eşti, într-adevăr curajos după felul cum ai sărit în apă de la o înălţime aşa de mare !
— Da, dar aş vrea să cunosc canalia care mi-a dat brînci.
Mario s-a urcat pe trambulina de la centrul de înot.
— Dă-te jos — strigă la el îngrijitorul, în bazinul acesta nici nu-i apă.
— Nu face nimic, îi răspunde de sus Mario, nici nu ştiu să înot.
Almanahul Ambianţei, editat de revista Steaua, revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, Întreprinderea Poligrafică Cluj, 1990




