7 decembrie – Sf. Filofteia; Poitra Sf. Nicolae; Ciuda Sf. Neculai Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş; Sf. Ambrozie al Mediolanului

Sfântul Nicolae bucurându-se de un statul deosebit în panteonul popular, era firesc ca sărbătoarea lui să fie una complexă, a cărei sacralitate se prelungeşte pe mai multe zile (a se vedea şi Sâmnichioara) care reprezintă reflexe întârziate ale zilei de 6 decembrie). Ciuda sau Poitra Sfântului Nicolae este astfel cea de-a treia zi a prăznuirii sfântului.

Sf. Filofteia este protectoare a fetelor şi femeilor. Sunt foarte interesante conexiunile ce se fac între diferiţii sfinţi din calendar, apropiaţi sau nu. Sfânta Filofteia, de exemplul, este considerată o soră „îndepărtată” a sfântului Ilie, a cărei respectare garantează ploile faste în anotimpul cald. Aflându-ne în plină iarnă, e firesc să întâlnim acum şi ecouri ale unor sărbători ale lupilor.

Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş. Sfânta fecioară şi muceniţă a lui Hristos Filoteia s-a născut în marea cetate Târnov. Ea a început îndată din vârsta copilăriei a călători spre calea evanghelicească, cea strâmtă şi necăjită, care duce la viaţă, după cuvântul Domnului. Ea a fost chinuită în vreme de pace, în vreme de creşti¬nătate, nu de cei străini, ci chiar de la cel ce a născut-o şi de la vitrega sa mamă, care erau creştini cu credinţă (…).
Apropiindu-se arhiepiscopul, împreună cu ceilalţi arhierei, şi încercând a ridica sfintele moaşte, nicidecum n-au putut. Apoi, cunoscând toţi că nu este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge cu dânşii în cetatea care era patria ei, au început a se ruga către dânsa şi a zice astfel: „O! sfântă a lui Dumnezeu Filofteio, dacă ţi-e urâtă patria ta şi nu primeşti a te odihni într-însa şi s-o răsplăteşti cu faceri de bine, cu ocrotire de vrăjmaşi şi de primejdii, arată-ne unde voieşti a
te înstreina? Haide la Constantinopol, ca sfânta Parascheva, sau la Sofia, sau la vreo mănăstire de prin munţii aceştia”. Dar nicidecum nu s-a mişcat din locul unde zăcea. Apoi au început a-i spune pe nume locuri de dincoace de preste Dunăre. I-a pomenit Bucureştii, i-a pomenit Craiova şi alte târguri mai mici; i-a pomenit mănăstirile de prin târguri, de prin munţi, dar n-a vrut să asculte rugămintea lor. Până când i-au pomenit în treacăt şi fără nădejde biserica domnească din oraşul Curtea-de-Argeş. Şi cum i-au pomenit această sfântă biserică, îndată s-a uşurat (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 414, 427, 432-433).
Sf. Ambrozie al Mediolanului. Sfântul Amvrosie, cel numit cu numele dulceţei, s-a născut în marea cetate a Mediolanului. Câtă dulceaţă duhovnicească avea să aibă Biserica lui Hristos de la sfântul Amvrosie s-a văzut mai înainte încă din scutecele lui. Căci fiind el prunc înfăşat şi dormind odată ziua afară, cu gura deschisă, deodată zburând un roi de albine, a venit asupra lui, căruia i-a acoperit faţa şi gura; apoi se vedeau albinele intrând şi ieşind din gura pruncului, unde puneau miere pe limba lui. Tatăl lui, înspăimântându-se, a zis: „De va trăi pruncul acesta, va fi mare în popor, pentru că de acum din pruncie a arătat Domnul pre sluga Sa; căci se va împlini asupra lui, la vreme, scriptura care zice: «Fagur de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor este vindecarea sufletelor»” (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 367-368).
Tradiţii: Ciuda lui Sf. Neculai se serbează a doua zi de Sf. Neculai. Nu se lucrează de nimeni, ci numai se bea (Speranţia, VII, f. 356). ♦ Sf. Filofteia e mijlocitoarea către Dumnezeu pentru ploaie; vindecă boli (Muşlea-Bârlea, p. 412). ♦ Sora lui Sf. Ilie e Sf. Filofteia, care umblă cu ploile pe timp de secetă (Speranţia, IV, f. 10). ♦ Sf. Filofteia a fost o fată de sărman. S-a făcut sfântă pentru faptele sale cele bune şi caritabile. Ea era trimisă de tatăl său cu vitele la păşune. In cale întâlni un cerşetor, care-i ceru milă. Fetiţa-i dete de pe ea hăinuţa şi o bucată de pâine. Altă dată mamă-sa o trimise cu mâncare la tată-său, ce ara cu plugul în ţarină, să-i ducă merinde pentru prânz. Pe drum ea a împărţit mâncarea săracilor şi a dus tatălui său puţină. Acesta, de necaz că nu i-a adus mâncare îndestulătoare, a azvârlit cu o bardă după fată, a ajuns-o într-un picior şi a tăiat-o. Fata de atunci a murit, iar corpul său s-a făcut moaşte, devenind sfânt pentru faptele cele bune din viaţă. Este conservat la biserica de la Curtea de Argeş (Speranţia, I, f. 215).

Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Sf. Filofteia se ţine mai ales de fete, ca să le ajute sfânta de a ajunge şi a trăi bine în căsătorie (Speranţia, III, f. 115). ♦ Se ţine pentru lehuzie (Speranţia, VI, f. 169 v). ♦ Se ţine ca să dea rod mult la roade (Speranţia, VI, f. 80 v).
Apărător de rele şi durere: Sf. Filofteia e bine s-o ţinem, zic bătrânii, că ne fereşte de boale şi ne dă ploaie la vreme. Spun oamenii că de aceea nu mai plouă regulat şi e tot secetă fiindcă nu mai crede toată lumea în Sf. Filofteia (Speranţia, I, f. 369 v). ♦ Fetele şi femeile nu lucrează nimic în casă, că e rău de a boală, de boala copiilor (Pamfile, 1997, p. 250). E rea de bubat (Speranţia, I, f. 381 v). ♦ Se ţine pentru a fi feriţi de tăiere (Speranţia, I, f. 384 v). ♦ E rea de şchiopat (Speranţia, V, f. 126 v). ♦ Se ţine pentru gadini (Speranţia, I, f. 78). ♦ Se ţine ca boală a viilor (filoxera; Speranţia, II, 173 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român