Cuv. Patapie. Venind în vârstă desăvârşită, Patapie a trecut cu vederea deşertăciunea lumii aceşteia şi, lăsând casa sa, pre părinţi şi pre prieteni, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, vieţuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu multe feluri de osteneli… (Vieţile sfinţilor, IV, p. 443). Se face cunoscută virtutea şi înţelepciunea lui şi este asaltat de credincioşii dornici de adevăr şi învăţătură. Din pricina tulburării, părăseşte pustia şi merge la Constantinopol, unde trăieşte într-o colibă, aproape de biserica Vlahernei. Este înzestrat cu haruri extraordinare, tămăduieşte prin rugăciune pe cei în suferinţe, alungă demonii (Dicţionarul, p. 230).
Cuv. Sofronie, Episcop al Ciprului. Cuviosul părintele nostru Sofronie s-a născut şi a crescut în insula Cipru. Era ascuţit la minte şi priceput, cunoştea multe Cuv. Patapie lucruri şi citea cu râvnă Sfânta Scriptură. Când a ajuns episcop, a fost tatăl săracilor, sprijinitorul orfanilor, apărătorul văduvelor, ajutătorul nedreptăţiţilor şi acoperământul celor goi (Mineiele, IV, p. 133).
Sf.Ap. Apolo, Tihic şi Cezar. Apolo a fost al doilea episcop al Colofonei, după Sosten. Îndurând multe încercări pentru Hristos, au fost ucişi de închinătorii de idoli şi şi-au dat Domnului sufletele lor (Mineiele, IV, p. 133).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




